Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Revelion

cruce”Fiţi treji, privegheaţi, lăudaţi şi mulţumiţi!” 

A recupera energia cuvintelor înseamnă a ajunge la izvorul creator care le-a adus la existenţă; înseamnă a simţi pe propria piele puterea lor de a ne schimba, de a ne ridica sau de a ne coborî, de a ne salva sau de a condamna. Scoaterea la lumină a originii unor cuvinte sau expresii poate să însemne schimbarea modului în care trăim un eveniment sau ne raportăm la o situaţie. Poate însemna, de asemenea, inaugurarea unui nou mod de a privi lumea, o nouă psihologie. Cu cât este mai banal cuvântul, cu atât surpriza va fi mai mare.

În stare de veghe

Cuvântul prin care desemnăm popasul – solemn şi voios – la trecerea din anul bătrân şi cel ce se naşte, este un neologism de origine franceză: réveillon. În franceză, termenul este derivat din réveiller, a trezi. Rădăcina verbului trimite către verbul latinesc vigilare, de unde româna are pe a veghea şi pe vigilent. Prin urmare, revelion înseamnă veghe, trezire. Ceea ce – în general – este adevărat.

Iar la miezul nopţii, când ultima zi a anului trece, oamenii se îmbrăţişează, ciocnesc paharele şi îşi urează „la mulţi ani”. Spusă sincer, această urare are puterea de a-i bucura pe ceilalţi dorindu-le ce fiecare îşi doreşte pentru sine: viaţa nu poate fi prea lungă, niciodată. Sunt atâtea de împlinit! Şi, oricât ne-ar lăsa puterile, parcă tot e bine să mai zăbovim, cât de puţin, în lumina zilei.

”Mulţămesc”, cu dragoste

Urarea „la mulţi ani” a lăsat locul, treptat, termenului mulţam. El apare, uneori, în locuţiunea a aduce mulţam: „Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam/Adu-l ţărânii, ce sub mine-o am.”

De la  mulţam, româna l-a construit pe a mulţămi, de la care, ulterior, s-a constituit forma literară pe care o ştim – a mulţumi. Este de observat că Sadoveanu scrie, fără excepţie, a mulţămi: „La vorba asta, s-a oprit la el Ancuţa, cu cofăielul. – Îţi mulţămesc, lele Ancuţă, pentru vin şi pentru căutătura ochilor” (Hanul Ancuţei). Ne amintim, desigur, dialogul din Călin (File de poveste) dintre părinte şi fiu, după lunga înstrăinare a primului: „- Bună vreme, măi băiete! – Mulţămim, voinic străin”.

Cunoscând acum originea cuvânului a mulţumi, devine clar că „mulţumesc” nu e doar o formă a politeţei, ci este, mai ales, o formă dragostei, a omeniei.

Plată şi răsplată

Sinonimul folosit atât de frecvent, mersi, nu are aceeaşi profunzime. El provine tot din limba franceză, dar originea sa este un termen latin care înseamnă „plată” (merces, mercedis), ceea ce îi conferă, cred, urâţenie şi o sonoritate snoabă. Deşi, recunosc, există contexte care îi pun în valoare potenţialul stilistic: „Dansaţi cu mine, domnişoară? – Mersi, răspunde ea încet” (G. Topîrceanu).

Vă doresc să fiţi tot timpul treji, să privegheaţi (nu doar de revelion…) şi să Îi mulţămiţi lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit să ajungem în pragul noului an.

http://www.constiintaortodoxa.ro/component/content/article/2364.html

Lasati un raspuns