Cele zece porunci, cuvintele rostite chiar de Dumnezeu. De ce ne-au fost lăsate 10 legi esenţiale şi cum a schimbat Decalogul creştinismul – explicaţiile preoţilor
Cele zece porunci – Decalogul – au apărut odată cu Vechiul Testament. Biblia spune că ele au fost rostite chiar de către Dumnezeu lui Moise într-un moment dificil pentru poporul său. Totul se întâmpla pe Muntele Sinai, acolo unde Moise încerca să-i facă pe evrei să-L recunoască pe Dumnezeu şi să nu se mai închine la idoli.
Cele Zece Porunci au fost păstrate şi sunt respectate cu sfinţenie şi de biserica contemporană. Echipa “Adevărul” a discutat cu un preot ortodox despre însemnătatea lor. Preotul doctor Cornel Comănică Popescu este parohul bisericii Sfântul Ştefan din Constanţa. El este de părere că Decalogul este cea mai mare normă religios-morală, valabilă în toate timpurile, ce trebuia să pregătească mai întâi poporul iudeu apoi celelalte popoare pentru mîntuire.
Numărul de zece are şi el o însemnătate aparte pentru că cifra este simbolul Lui Dumnezeu (X) . Evreii nu foloseau cifrele, ci literele, iar litera iod care este corespondenta valorii de “zece” are trei elemente unite între ele, ceea ce implică Trinitatea. “Decalogul are o valoare absolută şi veşnică, fiind temelia întregii învăţături morale. El accentuează unitatea şi spiritualitatea Lui Dumnezeu şi pune cinstirea Lui în fruntea tuturor datoriilor morale şi reglementează raporturile dintre oameni, rămânând neatacabil până astăzi”, spune părintele Popescu.
Prima şi cea mai cunoscută poruncă este “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine”. În învăţătura catolică sau luterană, această poruncă apare în varianta completată cu “să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui”. “Porunca aceasta se adresează însă nu numai iudeilor ci şi creştinilor, cerându-le să creadă în El ca fiind Singurul Dumnezeu şi afară de El să nu divinizeze niciun lucru sau făptură. Preamărirea Lui Dumnezeu se cuprinde în două părţi, una internă şi alta externă. Cinstirea internă a Lui Dumnezeu ne porunceşte să avem credinţă în El, ca fiind Singurul care ne mântuieşte; nădejde că ne va mântui şi iubire faţă de El, concretizate prin supunere şi ascultare faţă de Dumnezeu. Din partea cinstirii externe a Lui Dumnezeu decurg două îndatoriri: aceea de a-L mărturisi ori de câte ori este nevoie şi aceea de a participa la această mărturisire în cadrul slujbelor bisericeşti”, explică preotul constănţean.
În religia ortodoxă, a doua poruncă aduce termenii legaţi de chipul cioplit. „Să nu-ţi faci chip cioplit şi niciun fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti “ Preotul crede că această poruncă nu opreşte închinarea la icoane, care sunt reprezentări ale unor persoane reale.
