Istoria Crucii – de unde provine semnul care alungă diavolul şi de ce în trecut oamenii se închinau pe frunte. Legătura cu ultima literă a aflabetului ebraic
Semnul crucii este unul dintre cele mai vechi ritualuri ale Bisericii Ortodoxe. Puţini sunt creştinii care ştiu de unde vine el şi care este însemnătatea. „Adevărul“ vă spune pe scurt istoria crucii, explicată cu un specialist.
Echipa “Adevărul” a discutat cu părintele Vlad Maxim, călugăr de la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa. El a studiat istoria crucii şi spune că mulţi oameni cred că semnul crucii ar fi fost împrumutat de creştini de la cultele păgâne. Cu toate acestea, acest semn trebuie privit mai degrabă ca un moştenitor al tradiţiei mesianice iudaice. Totul porneşte de la semnul “Tav”.
Primele comunităţi creştine foloseau un semn făcut pe frunte care era similar cu lemnul crucii pe care fusese răstignit Hristos.
“Cartea proorociei lui Iezechiel vesteşte că membrii comunităţii mesianice vor fi însemnaţi pe frunte cu semnul Tav. Litera Tav, ultima literă a alfabetului ebraic, îl desemnează pe Dumnezeu, rol pe care, în alfabetul grec, îl are omega. Pe vremea lui Iisus, litera Tav era reprezentată fie prin semnul crucii fie prin semnul “X”. Putem deci să credem că semnul în formă de cruce despre care vorbeşte Iezechiel, pecetea, este chiar Numele lui Dumnezeu”, spune părintele Vlad Maxim.
Litera Tav a fost interpretată diferit de către creştini în funcţie de zona din care proveneau. Cei de origine iudaică erau însemnaţi pe frunte cu ea în ziua botezării ca un simbol al omului care îl urmează pe Hristos, în timp ce grecii îl vedeau ca pe semn al mântuirii creştinilor.
Când şi de ce ne facem semnul crucii
Prima dată când un creştin ia contact cu semnul crucii este la ritualul botezului. La începutul secolului III însemnarea cu sfânta cruce era însă considerată un fel de iniţiere şi simboliza semnul apartenenţei la Hristos.
