Papa Francisc: Evanghelia se vesteşte în sărăcie
Biserica trebuie să vestească Evanghelia „în sărăcie” iar cel care o vesteşte nu trebuie să aibă ca obiectiv decât uşurarea mizeriei celor mai săraci, fără să uite că această slujire este lucrarea Duhului Sfânt şi nu rodul eforturilor noastre. În predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 5 februarie 2015, dimineaţă, în capela Casei Sf. Marta din Vatican, Papa Francisc a prezentat o amplă meditaţie despre Evanghelia zilei, în care Isus i-a trimis în misiune pe cei doisprezece, doi câte doi, şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. El le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag. Nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, dar încălţaţi cu sandale şi nu cu două tunici.
Ei au plecat şi au predicat ca oamenii să se convertească. Cei doisprezece discipoli scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican. Atenţia Sfântului Părinte a fost atrasă de descrierea pe care Isus o face despre stilul pe care trebuie să-l asume cei trimişi în mijlocul oamenilor: persoane care să fie lipsite de fală lumească, pentru că Evanghelia „trebuie să fie anunţată în sărăcie”, pentru că „mântuirea nu este o teologie a prosperităţii”, ci „vestea cea bună” a eliberării omului din orice formă de asuprire. „Aceasta este misiunea Bisericii, să vindece, să se îngrijească de cei bolnavi.”
„Am mai spus că Biserica este ca un spital de campanie. E adevărat: câţi răniţi sunt, câţi răniţi! Câtă lume care are nevoie ca rănile să fie vindecate! Aceasta este misiunea Bisericii: să vindece rănile inimii, să deschidă uşi, să elibereze, să spună că Dumnezeu este bun, că Dumnezeu le iartă pe toate, că Dumnezeu este Tată, că Dumnezeu este blând, că Dumnezeu ne aşteaptă mereu”. Când vestitorii Evangheliei se abat de la esenţialul acestei vestiri, se expun la riscul de a trece cu vederea misiunea Bisericii, şi de aceea efortul depus pentru uşurarea diferitelor forme de mizerie îşi pierde singurul conţinut care contează, acela de a-l duce pe Cristos la cei săraci, la cei orbi, la cei închişi.
„Este adevărat, noi avem nevoie de ajutor şi trebuie să facem organizaţii care să ne ajute în această privinţă. Acest lucru trebuie făcut pentru că Domnul ne oferă darurile necesare. Dar când uităm această misiune, uităm sărăcia, uităm zelul apostolic şi ne punem speranţa în aceste mijloace, Biserica alunecă uşor într-un ONG şi devine o organizaţie frumoasă. Puternică, dar nu evanghelică, pentru că îi lipseşte acest spirit, această sărăcie, acea putere de vindecare”. Discipolii se întorc fericiţi din misiunea lor, notează evanghelistul mai departe, iar Papa Francisc subliniază că Isus îi ia cu sine şi îi duce să se odihnească.
Mai este însă ceva: „Nu le spune discipolilor: ‘Sunteţi mari, la următoarea ieşire organizaţi-vă mai bine’, ci doar atât: ‘Când aţi făcut tot ceea ce trebuia, să spuneţi: suntem slujitori inutili’. Iată cine este apostolul. Şi care ar fi cea mai frumoasă laudă pentru un apostol? Aceea în care se spune despre el: ‘A lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu, a fost un lucrător al Împărăţiei’. Aceasta este lauda cea mai mare, pentru că merge pe calea urmată de Isus în vestirea Evangheliei: merge să vindece, să păstreze, să proclame Vestea cea bună şi anul de har, să facă astfel încât poporul să-l regăsească pe Dumnezeu Tatăl, să facă pace în inimile oamenilor”.
http://www.catholica.ro/2015/02/05/papa-francisc-evanghelia-se-vesteste-in-saracie/
