Învăţăturile duhovnicilor despre rugăciunea corectă – cât să cerem de la Dumnezeu şi cum trebuie să mulţumim pentru ceea ce primim
Rugăciunea este fapta cea mai mare a lumii, căci ea este cauza tuturor bunătăţilor din lume, obişnuia să spună părintele Cleopa, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României. Sfinţii au ajuns sfinţi prin rugăciune, iar noi îi putem imita.
Blaise Pascal a suprins în câteva cuvinte măreţia celui care se roagă: „Omul este cea mai mare fiinţă din lume, când? Când stă în genunchi şi se roagă Creatorului său, atunci întrece tot universul“.
Dar ştiu oamenii cum să se roage, ştiu ei cât şi cum să ceară, dar mai ales să mulţumească pentru ceea ce primesc? O serie de învăţături ale marilor teologi români ne învaţă cum să facem rugăciunea şi cum să trăim momentul înălţător atunci când vorbim cu Dumnezeu.
Conform crestinortodox.ro, Cuviosul Porfirie ne spune că ar fi de preferat să nu cerem când ne rugăm lucruri ca izbăvirea din boală sau rezolvarea problemelor noastre, ci mai degrabă ar trebui să-I cerem lui Hristos ajutorul Său şi puterea de a face faţă la necazurile şi încercările pe care le întâmpinăm în această viaţă. Este normal să-I cerem lui Dumnezeu ceea ce ne dorim, dar să nu uităm că acesta este totuşi un lucru egoist. Ştim oare ce vrea Dumnezeu?
El lămureşte:
Nu ar trebui să insistăm în rugăciune ca să dobândim ceea ce ne dorim; ar trebui mai degrabă să lăsăm totul în voia lui Dumnezeu. Ce se întâmplă când noi insistăm şi cerem exact ceea ce ne dorim? Această nevoie sau dorinţă va creşte încontinuu, şi niciodată nu vom fi mulţumiţi cu ceea ce avem. Cu cât alergăm mai mult după aceste dorinţe ale noastre, cu atât ele se vor îndepărta de noi. Dacă acum ne rugăm pentru note mari la facultate, mai târziu ne vom ruga pentru a ne găsi un serviciu, apoi pentru un serviciu mai bun, şi tot aşa… Şi totuşi, ce ar trebui să cerem când ne rugăm?
Cuviosul Porfirie explică: În rugăciuni ar trebui să cerem numai mântuirea sufletului şi împlinirea voii lui Dumnezeu cu noi. Secretul este să ceri să te uneşti cu Hristos cu tot dinadinsul, fără să zici „dă-mi aia, sau vreau cealaltă”. Ar trebui să cerem ca voia lui Dumnezeu să se facă cu noi. Să ţinem minte că cel mai mare inamic al nostru e egoismul.
Ce trebuie să avem mereu în gând
Şi părintele Cleopa, unul dintre cei mai mari duvohnici ai României, ne-a lăsat câteva sfaturi legate de momentul în care ne rugăm. Într-o predică rostită în anul 1968, apărută în „Lumea credinţei“, anul II, nr. 1(6), teologul ne învaţă cele mai scurte, dar puternice rugăciuni pe care trebuie să le avem tot timpul în gând şi în inimă.
Cea dintâi rugăciune, cea mai scurtă şi mai mântuitoare, este aceasta, pe care o auziţi mereu în Biserică: „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh“.
Acesta e prima rugăciune către Sfânta Treime şi cea mai scurtă şi mai dreaptă în conţinutul ei dogmatic, pentru că prin aceste cuvinte slăvim persoanele Sfintei Treimi deopotrivă: întâi pe Tatăl, pricina; al doilea, pe Fiul, Cel născut mai înainte de toţi vecii; al treilea, pe Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede, fiind de un scaun şi de o fiinţă cu Fiul şi cu Tatăl.
Ce ne învaţă părintele Cleopa
Şi care este rugăciunea de cerere cea mai scurtă către Sfânta Treime? Rugăciunea începătoare: „Prea Sfânta Treime, miluieşte-ne pe noi“. Să o zicem pe aceasta mereu, acasă şi pe drum, ne învaţă părintele Cleopa:
„Prea Sfântă Treime, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (sau păcătoasa)“. Şi iaraşi: „Slava Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh“. Acestea le poţi zice oricând; şi făcând aşa, te rogi Prea Sfintei Treimi cu rugăciune dreaptă şi preaputernică.
Dar mai este o rugăciune nu tare lungă şi foarte dreaptă în conţinutul ei dogmatic alcătuită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii din vechime: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi“. Când zicem „Sfinte Dumnezeule“, ne adresăm Tatălui; când zicem „Sfinte tare“ Fiului; când zicem „Sfinte fără de moarte“ – Duhului Sfânt. Iar la urmă, zicând: „Miluieşte-ne pe noi“, ne închinăm tuturor persoanelor Sfintei Treimi deopotrivă, ca Unui Singur Dumnezeu în Treime. Şi de aceea, această cântare exprimă însuşi miezul credinţei noastre.
Emulaţie spirituală
„Nu de puţine ori, cerem anumite lucruri şi nu primim împlinirea lor. Dacă ne întrebăm de ce, răspunsul este simplu: nu ne erau de folos”, e de părere părintele Paul Tudorache.
Sunt mulţi care spun că nu ştiu să se roage. Cei care sunt într-o astfel de situaţie, trebuie să ştie că uneori lui Dumnezeu îi este de ajuns şi un singur gând. Dumnezeu nu are nevoie de alcătuiri pretenţioase. El cere de la noi ca rugăciunea să vină din inimă şi cu credinţa că El poate să împlinească cererile noastre.
„Rugăciunea comună este mai ascultată de Dumnezeu decât cea individuală, pentru că se creează o emulaţie spirituală în care sufletul este mai adânc implicat. Şi sigur că răspunsul este pe măsura credinţei noastre. Comuniunea cu Dumnezeu nu poate fi întărită decât prin rugăciune şi credinţă“, spune şi părintele Nicuşor Dascălu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.
„Fără Mine nu puteţi face nimic“
A întreba dacă rugăciunea este necesară înseamnă a întreba dacă ne putem dispensa de Dumnezeu, obişnuia să spună părintele Arsenie Boca, unul dintre cei mai mari preoţi.
Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaşte binele, a nu-l confunda cu răul şi a folosi mijloacele cele mai bune pentru a înlătura acest rău. Acesta nu se obţine decât prin rugăciune. «Fără Mine nimic nu puteţi face». În ziua în care nu ne rugăm, ne dăruim satanei, cu mâinile şi picioarele legate.«Privegheaţi şi vă rugaţi pentru a nu cădea in ispită». O clipă de neatenţie, de indolenţă, de lene în privinţa rugăciunii şi diavolul pune stăpânire pe noi. Numai printr-o permanentă rugăciune îl putem deci ţine la distanţă.
