Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Părintele Stăniloae şi marile taine ale vieţii – de ce frica de Dumnezeu ne ajută: „În omul pătimaş, se aşază o drojdie de amărăciune, care se răspândeşte afară”

staniloaie-180Un om de o mare gingăşie sufletească, senin şi cald, un dar al lui Dumnezeu pentru cei ce i-au stat în preajmă, părintele Dumitru Stăniloae a fost, pe bună dreptate, numit „teologul dragostei creştine”. Învăţăturile sale profunde alină şi astăzi sufletul credincioşilor.

Scrierile sale pline de sfaturi pentru omul de rând, despre iubire, veşnicie, iad, puterea bunătăţii, familie, a fricii de Dumnezeu şi a răbdării necazurilor mângâie credincioşii. Până în ultimii ani ai vieţii, în casa sa pri­mitoare din Capitală, oameni de toate vârstele şi stările, călugari şi mireni, ierarhi şi oameni simpli au aflat mereu sfat şi luminare, dar mai ales adie­rea tainică a Duhului Sfânt. Iată câteva dintre cugetările filocalice ale părintelui Stăniloae, preluate de portalul ortodox doxologia.ro, aşa cum apar ele în scrierile unuia dintre cei mai mari teologi români.

“Frica de Dumnezeu îţi dă putere să n-ai frică de altceva”

1. Părintele Dumitru Stăniloae, scria în nota 514 la “Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti”, în Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 293) : „Frica de Dumnezeu dă putere. Ea nu slăbănogeşte. Cu cât e mai mare frica de Dumnezeu în cineva, cu atât e mai prezent El în acela cu puterea Lui, care se răspândeşte din El. De aceea, cel plin de frica lui Dumnezu e plin de puterea lui. Căci în frica aceasta este trăirea prezenţei covârşitoare a lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu îţi dă putere să n-ai frică de altceva. Te ajută împotriva patimilor, îţi mobilizează şi întăreşte toate resursele de luptă.

“În omul pătimaş se aşază o drojdie de amărăciune”

2. “Ispitele semănate de draci îndeamnă la păcate care la început par dulci, dar pe urmă lasă o amărăciune care devine de nesuportat prin dezvoltarea lor în patimi. Omul are o dulceaţă în sine şi o răspândeşte în afară. Dimpotrivă, în omul pătimaş se aşază o drojdie de amărăciune, care, prin faţa lui întunecată, se răspândeşte şi în afară.

Omul bun îi îndulceşte pe toţi pe măsura bunătăţii lui. De aceea sfinţii comunică o dulceaţă sufletească. Omul rău îi amărăşte şi îi agită pe toţi”, scria părintele Dumitru Stăniloae, nota 698 la Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, în Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 402)

“De iubire nu ne săturăm”

3. De iubire nu ne săturăm. Ea ne dă mereu o nouă bucurie. Ea e nesfârşită şi nesfârşit nouă în manifestările ei. Faptul că există iubire e o dovadă că există o veşnicie, o infinitate veşnic nouă. Iar faptul că iubirea nu este decât între persoane arată că persoanele sunt pentru veşnicie şi că există o comunitate interpersonală supremă de iubire din veşnicie în veşnicie.  Iar în iubire este adevărate cunoştinţă”, aşa scria părintele Dumitru Stăniloae, în nota 753 la Sfântul Ioan Scărarul, Cartea despre nevoinţe, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 343)

“Omul întreg este bărbat şi femeie”

4. “Familia e sfântă. Sfinţii Părinţi au lăudat la fel de mult căsătoria ca şi monahismul. Pe de o parte se recunoaşte că Dumnezeu a creat omul bărbat şi femeie; omul întreg este bărbat şi femeie.

Şi de fapt , în căsătorie se depăşeşte plăcerea trupească; vin atâtea griji, o mână de copii, ceea ce e trupesc este depăşit, dar totuşi este şi preţuirea asta; legătura completă. Eu cel puţin aşa am trăit-o… “, spunea părintele Stăniloae întru-un interviu cu puţin înainte să treacă în lumea celor drepţi, în anul 1993.

“O viaţă pur individuală este oarbă si atee”

5. Este mare lucru să nu gândeşti nimic rău cu privire la ceilalţi.Asta înseamnă să te gândeşti la celălalt şi să comunici cu el întotdeauna cu iubire şi înţelegere pentru defectele sale care nu-i definesc fiinţa, cu un sentimentul de iertare, cu sentimentul de a comunica cu o taină, scria părintele Stăniloae în “Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfânt“, Editura Deisis, Sibiu

Milostenia şi iubirea de ceilalţi produc lumină în propriul său suflet şi astfel în cunoaşterea tainelor lui Dumnezeu. O viaţă pur individuală este oarbă şi atee.

Am pierdut umanitatea pentru că am devenit solitari. Dar rugăciunea pentru celălalt trebuie făcută în aşa fel ca să poţi să simţi durerea lui ca pe propria ta durere. Prin aceasta te înfăţişezi lui Dumnezeu purtându-l pe celălalt în tine şi poţi să te apropii de Dumnezeu.

Teolog, preot, profesor şi cărturar

Părintele Dumitru Stăniloae(1903-1993) este considerat unul dintre autorităţile proeminente ale teologiei europene din secolul XX şi cel mai mare teolog român. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării “Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii” (în douăsprezece volume. Teolog, preot, profesor, cărturar şi duhov­nic,

“părintele Dumitru Stăniloae unea în personalitatea sa, într-un chip armonios, pe preotul ortodox cu teologul de mare iubire şi cuprindere, pe preotul căsătorit preocupat de Filocalie, pe omul înaintat în zile, dar cu duhul tânăr, plin de iubire”, spune părintele Gheorghe Holbea este doctor în Teologie Ortodoxă şi lector la Catedra de Teologie sistematică a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti care i-a fost şi ucenic.

Întemniţat la Aiud

Părintele Stăniloae era licenţiat în Litere la Bucureşti, doc­torand la Cernăuţi, cercetător minuţios la Constantinopol, Paris şi Berlin al operei Sfântului Grigorie Palama, rector al Academiei Teologice din Sibiu şi profesor la Catedra de Ascetică şi Mistică a Facultăţii de Teologie din Bucureşti, traducător al celor douăsprezece vo­lume ale Filocaliei în limba română

Arestat în 1959 pentru participarea la în­tâlnirile „Rugului Aprins” de la Mănăstirea Antim,a fost condamnat la cinci ani de închi­soare şi trimis la Aiud, unde darurile sale su­fleteşti i-au mângâiat pe întemniţaţi. Eliberat în 1963, părintele şi-a reluat cu ace­eaşi dăruire lucrarea cărturărească, publicând, pe langa volumele Filocaliei, amplul tratat de Teologie Dogmatică Ortodoxă, studii pe margi­nea operelor Sfinţilor Părinţi şi traduceri ale scrie­rilor acestora. Titlurile academice şi faima dobândită peste hotare nu i-au semeţit sufletul simplu şi cald.

http://adevarul.ro/locale/calarasi/parintele-staniloae-marile-taine-vietii-frica-dumnezeu-ajuta-In-omul-patimas-aseaza-drojdie-amaraciune-raspandeste-afara-1_553d54d3cfbe376e35948e4f/index.html

Lasati un raspuns