Meşterul Manole – secretul legendei. Sacrificiul uman, ritualul cumplit care a supravieţuit în ţările române până în plină eră creştină
Vechile legende româneşti arată că poporul nostru a practicat sacrificii ritualice până în Evul Mediu. Specialiştii au identificat aşa numitele ”jertfe de construcţie”, fiind sacrificate animale sau chiar oameni pentru durabilitatea unui edificiu, în special mănăstiri voievodale. Însuşi voievodul Ştefan cel Mare ar fi comandat un astfel de sacrificiu.
Vechile legende medievale româneşti, dezvăluie practici păgâne, extrem de conservatoare şi de multe ori sângeroase ale strămoşilor noştrii. Este vorba în principal de acele ”mituri de întemeiere sau construcţie”, despre care specialiştii spun că pornesc de la o bază reală, de la practici care au avut loc într-un timp istoric binedefinit.
În această categorie intră sacrificiile umane săvârşite la fundaţia unui edificiu, pentru ca acesta să fie durabil, ”binecuvântat” cu sânge. Astfel de ritualuri sunt documentate de arheologi, etnografi şi istorici pe toată suprafaţa globului, dar au un caracter aparte, spun specialiştii, în Balcani şi în special în România. Aici, spune Eliade, dar şi Şăineanu sau Arnaudov, au un tragism aparte şi rezistă până în secolul al XV-lea, în plină eră creştină.
Manole şi ceilalţi zidari disperaţi că mănăstirea, care trebuia să fie cea mai falnică din Ţara Românească se prăvăleşte mereu în timpul nopţii, decid să apeleze la o tradiţie păgână, care cere sacrificarea unei persoane pentru ca edificiul să devină durabil, să fie înlăturat blestemul. Manole este cel care ajunge să-şi zidească de vie nevasta în fundaţia mănăstirii. În cele din urmă şi zidarii sunt sacrificaţi de Negru Vodă.
