Răspuns pentru creştinii „spirituali dar nu religioşi”
În ultimii ani, am întâlnit un mare număr de creştini care afirmă că sunt „spirituali dar nu religioşi”. Cu alte cuvinte, nu se recunosc ca aparţinând nici uneia dintre denominaţiile creştine şi folosesc Biblia ca singurul lor ghid în credinţă. Ideologia lor este că instituţiile religioase sunt depăşite şi inutile. La această concluzie se poate ajunge din mai multe motive. Unii sunt dezamăgiţi de ceea ce percep drept corupţie şi ipocrizie în instituţiile religioase. Alţii afirmă că „nu se simt hrăniţi spiritual”, iar alţii susţin că aceste instituţii îi învaţă lucruri contrare convingerilor lor politice şi sociale. Oricare ar fi motivele lor, trebuie să-i luăm în serios.Isus a iniţiat o religie
Majoritatea dicţionarelor definesc religia drept „credinţa în şi preamărirea unei puteri supranaturale care ne controlează, în special un Dumnezeu personal sau zei”. E cât se poate de clar că Scripturile îi cheamă pe creştini să adore pe singurul Dumnezeu adevărat (Matei 4,10, Luca 4,8, Ioan 4,23). Sunt absolut sigur că majoritatea creştinilor „spirituali dar nu religioşi” sunt de acord cu aceasta. Problema este dacă putem sau nu să adorăm pe singurul Dumnezeu adevărat în mod personal, citind Scriptura şi ajungând la propriile noastre concluzii în materie de teologie, sau dacă trebuie să ne supunem unei alte autorităţi decât noi înşine.
Isus a întemeiat o Biserică
În Matei 16,18, Isus îi spune Apostolului Petru: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”. Catolicii consideră că, în acest verset, Isus îl investeşte pe Petru cu autoritatea din care decurge slujirea papală. Dar chiar dacă un creştin „spiritual” are probleme în această privinţă, nu poate să treacă peste faptul că Isus a intenţionat ca Biserica să fie şi vizibilă, şi autoritară. În Matei 18, Isus spune ucenicilor: „Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l între patru ochi. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să-i asculte nici pe ei, spune-l Bisericii. Iar dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş” (15-17).
Dacă Isus nu ar fi intenţionat ca Biserica să fie autoritară şi vizibilă, atunci oare despre ce Biserică vorbeşte în acest verset? Reiese clar de aici că Biserica aceasta este o comunitate. De asemenea, apare evident din Scriptură că intenţia lui Isus era ca această comunitate să se întrunească regulat pentru adoraţie: „Să nu părăsiţi adunarea voastră, după obiceiul unora, ci să vă îndemnaţi, cu atât mai mult cu cât vedeţi că se apropie Ziua” (Evrei 10,25). Acest verset arată faptul că existau creştini, chiar şi în primul secol, care nu considerau necesar să participe la întrunirea de preamărire. Versetul de mai sus este contrar ideii că există o Biserică atunci când Isus este acceptat în mod personal ca fiind Domn şi Mântuitor. Isus a intenţionat ca Biserica Lui să fie o comunitate.
Ai nevoie doar de Biblie?
Pe drumul de la Ierusalim la Gaza, apostolul Filip îl întâlneşte pe un eunuc citind din Cartea lui Isaia: „Atunci Filip a alergat la el şi l-a auzit citind din profetul Isaia. El l-a întrebat: ‘Înţelegi ce citeşti?’ El i-a răspuns: ‘Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?’ Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să se aşeze lângă el” (Fapte 8,30-31). Acest pasaj atrage atenţia asupra faptului că înţelesul Scripturii nu este întotdeauna evident. Ideea este reluată în 2Petru 1,20: „Înainte de toate, să ştiţi aceasta: nici o profeţie a Scripturii nu se interpretează după propria părere a cuiva”.
Şi iarăşi, în 2Petru 3,15-16: „… aşa cum v-a scris şi iubitul nostru frate Paul, după înţelepciunea care i s-a dat, precum o face în toate scrisorile în care vorbeşte despre acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi incompetenţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor pieire”. E clar că nu e recomandabil să citeşti Biblia la întâmplare şi să o interpretezi tu însuţi. Este necesar un cunoscător, de preferat cineva cu autoritate în materie.
Cum rămâne cu scandalurile din Biserică?
Colegul meu Tim Staples spune: „Nu-l părăseşti pe Petru din cauza lui Iuda”, adică, din perspectivă catolică, nu laşi Biserica fiindcă cineva nu trăieşte conform învăţăturilor sale. Am venit în Biserică la apogeul scandalului despre abuzurile preoţilor. Cu siguranţă am fost interesat de el, la fel ca majoritatea laicilor, dar în cele din urmă am înţeles că numărul celor care fac bine în lume depăşeşte cu mult numărul celor care au abuzat de poziţia lor.
Mulţi creştini „spirituali dar nu religioşi” s-au arătat interesaţi de diferite evenimente din istorie. Este iarăşi adevărat că, de-a lungul timpului, unii creştini au acţionat contrar principiilor credinţei, dar, ca şi în cazul scandalului abuzurilor, trebuie să ne amintim că istoria este plină de misionari buni şi sfinţi. Este de asemenea important de accentuat că multe evenimente din istorie au fost exagerate de imaginaţia populară.
Întoarce-te la locul de care aparţii!
Reiese clar din Biblie că Isus nu a dorit ca viaţa spirituală a creştinilor să se desfăşoare într-un loc gol. El a întemeiat o Biserică, i-a conferit autoritate în domeniul credinţei şi moralei şi a ferit-o de greşeli în învăţătură (Matei 18,17-18).
http://lumea.catholica.ro/2015/05/raspuns-pentru-crestinii-spirituali-dar-nu-religiosi/
