Democraţie?
Se poate ca votul a cinci persoane să răstoarne votul a peste cincizeci de milioane de persoane? Da, se poate. Şi asta nu sub Hitler, Stalin, Mao sau Ceauşescu, ci sub preşedintele Obama, în democratica Americă. Vineri, 26 iunie a.c., Curtea Supremă a Statelor Unite, cu o fragilă majoritate de 5/4, a impus „căsătoriile” între persoanele de acelaşi sex în toate cele cincizeci de state. Spun impus pentru că între 1998-2012, peste cincizeci de milioane de votanţi americani au votat în treizeci şi nouă de state în proporţii majoritare (peste 50%) în favoarea definiţiei căsătoriei ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie.
Câtă superbie luciferică pe acei judecători să se simtă împuterniciţi să voteze împotriva biologiei, a tradiţiei plurimilenare a societăţii umane de pretutindeni, a binelui copiilor care au nevoie de un tată şi de o mamă, cât şi împotriva propriei familii!
Preşedintele Obama saluta, e drept, fără mare entuziasm, decizia celor cinci judecători ca fiind „o victorie pentru America.” Vă înşelaţi, domnule preşedinte! Această decizie reprezintă o înfrângere, şi încă una colosală, pentru America, şi pentru toţi cei care se ghidează după exemplul ei, pentru că arată că votul democratic poate fi oricând încălcat „de la centru”, că o minoritate minusculă, dar foarte vocală, îşi poate impune propria viziune sfidând legea firii, că instituţia juridică supremă poate judeca strâmb!
Nu e pentru prima dată că o judecată strâmbă este emisă de Curtea Supremă americană. În 1857, în faimosul caz Dred Scott v. Sandford, judecătorii au hotărât că americanii de origine africană nu pot deveni cetăţeni ai Statelor Unite. În mod ironic, dacă acea decizie ar fi fost respectată, Barack Obama nu ar fi putut ajunge preşedinte! În 1927, aceeaşi Curte Supremă decreta că bolnavii psihic şi cu alte defecte pot fi sterilizaţi împotriva propriei voinţe. În sfârşit, în 1973, în cazul Roe v. Wade, Curtea născocea un drept constituţional la avort, cu rezultatul că peste 55 de milioane de copii nenăscuţi au fost omorâţi de atunci.
Cum e de privit această hotărâre a Curţii Supreme? Răspunsul ni-l dă preşedintele Abraham Lincoln, invocat uneori drept model de către actualul preşedinte. Reacţionând la decizia din 1857 a Curţii Supreme, Lincoln spunea în primul său discurs inaugural: „Dacă politica guvernului cu privire la chestiuni vitale, care afectează întregul popor, este să fie irevocabil determinată de hotărârile Curţii Supreme, în momentul când acestea sunt luate poporul va fi încetat să-şi fie propriul stăpân, pentru că practic şi-a încredinţat în acea măsură guvernarea în mâinile acelui distins tribunal.”
Este foarte probabil că cei care, din diferite motive, se opun hotărârii Curţii Supreme, deoarece cred în continuare că o căsătorie poate fi încheiată doar între un bărbat şi o femeie, vor fi supuşi unei persecuţii violente, aşa cum deja, din păcate, se întâmplă: cei care refuză să susţină „căsătorii” între persoane de acelaşi sex sunt daţi în judecată, îşi pierd serviciul, sunt defăimaţi, ba chiar pot ajunge în închisoare. Iar aceasta deoarece această nouă „religie” de stat, care uneori, când îi convine, se numeşte Toleranţă, nu poate tolera nicio opoziţie, în cel mai curat spirit dictatorial!
De multe ori Statele Unite servesc, spre bine sau spre rău, drept model altor state. De această dată cei cinci judecători americani ar fi putut lua exemplu de la parlamentul austriac care, într-un vot istoric din 18 iunie a.c., a respins cu 110/26 un proiect de „deschidere” a căsătoriei către toţi.
Dacă Andrei Mureşanu şi Anton Pann ar trăi în Statele Unite de azi, ar fi oare cu totul deplasat să ne închipuim că ar compune un imn de succes intitulat Deşteaptă-te, americane?
