Pr. Daniel Ange: Iubirea trebuie să fie sursă de fericire, nu de suferinţă şi decepţie
Redăm în cele ce urmează fragmente din a doua cateheză pe care pr. Daniel Ange a ţinut-o astăzi, 24 iulie, în faţa participanţilor la a XIII-a Întâlnire Naţională a Tineretului Catolic, ce se desfăşoară la Cluj între 22 şi 26 iulie 2015, la sediul Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla. Tema evenimentului este cea propusă de Papa Francisc pentru Ziua Mondială a Tineretului 2015, una dintre Fericirile rostite de Isus Cristos în Predica de pe Munte: „Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5,8). Catehezele sunt înregistrate online pe canalul YouTube al INTC 2015. Textul integral al catehezei de astăzi a fost publicat şi pe Lumea.Catholica.ro. Mai jos sunt doar câteva pasaje.
Astăzi doresc să mă opresc la o singură idee mare: „Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu”. Mai întâi înseamnă că trebuie să ai o inimă cu totul dedicată lui Dumnezeu. Presupune, de asemenea, puritatea şi castitatea. Înseamnă să pui acest minunat mister al sexualităţii în lumina lui Dumnezeu. Isus însuşi a spus că pentru a înţelege modul în care Dumnezeu vede căsătoria şi familia, trebuie să mergem înapoi la Cartea Facerii, la crearea omului. [… Creaţia] începe cu soarele, luna, stelele, apoi apar munţii, continentele, mările, şi apoi plantele, pomii, florile, urmează animalele, şi mai apoi, deodată, ceva complet diferit, după 13 miliarde de ani: fiinţa umană. Cineva care poate gândi, care poate iubi, care poate crea iPod-uri şi GPS-uri. Cu inteligenţă! Şi apoi, după bărbat, apare femeia. Papa a spus că femeia este cununa, culmea întregii creaţii. Între femeie şi Dumnezeu sunt doar îngerii. Ea este culmea Creaţiei. De aceea Sf. Paul spune că bărbatul trebuie să fie capabil să îşi dăruiască viaţa, să îşi verse sângele pentru soţia sa.
Când Preasfânta Treime a decis să facă omul după chipul şi asemănarea Sa, i-a făcut bărbat şi femeie – imposibil de separat ceea ce Dumnezeu a unit pentru totdeauna. Vorbim de doi! O imagine a cine este Dumnezeu. Dumnezeu nu este o persoană singură: sunt trei Persoane, dăruind viaţă prin iubire, este o iubire care dă viaţă. Diferenţele dintre ei (Tatăl nu este Fiul, Fiul nu este Spiritului Sfânt – similar băiatul nu este fată şi nici invers), această diferenţă de complementaritate este după asemănarea lui Dumnezeu şi condiţia pentru comuniune, pentru iubire. Nu poţi iubi cu adevărat pe cineva care nu este diferit de tine. Pentru că pentru a iubi pe cineva diferit de tine trebuie să ieşi din egoismul tău. Această diferenţă este condiţia pentru a da viaţă. Deosebirile sunt condiţia pentru fraternitate. Există o frumuseţe extraordinară, minunată, în această diferenţă de complementaritate.
[…] Sunt atâtea studii minunate psihologice – în special în ultimii 50 de ani – care subliniază aceste complementarităţi minunate. Bărbatul este aplecat mai mult spre muncă, eficienţă, profitabilitate; femeia spre gratuitate, frumuseţe, interioritate… Trebuie să devenim fiecare deplin ceea ce este. Bărbatul are nevoie de femeie pentru a deveni pe deplin, împreună cu ea, versiunea cea mai bună a ceea ce este el. Femeia revelează frumuseţea masculinităţii. Şi bărbatul revelează frumuseţea feminităţii. Intrăm în istoria umanităţii pe deplin ca bărbaţi şi femei. Am putea discuta pe acest subiect ore întregi, subliniind aceste diferenţe minunate.
De ce am atins astăzi acest subiect? Deoarece astăzi această minunată creaţie a lui Dumnezeu este distrusă, strivită de o nouă ideologie: curentul general ale ideologiei gender, impus de ONU tuturor ţărilor, în special în Uniunea Europeană. Devine noua dictatură, deoarece această nouă ideologie – pornită acum 40 de ani în SUA – spune că diferenţele sexuale ar fi superficiale, sunt culturale, sociale, vin doar din imaginaţia evreilor şi a creştinilor, pentru că scrie în Scriptură. Chiar şi atracţia fizică reciprocă dintre băieţi şi fete este doar o idee, o iluzie, o chestiune mentală. Aşadar această ideologie distruge această conexiune profundă între latura fizică şi cea psihică. Diferenţele fizice nu mai au nici o semnificaţie. Fiecare îşi poate alege propria identitate sexuală. Acum educatorii le spun copiilor, deja la 2-3 ani, le spun fetiţelor „ai un trup feminin, dar poţi să fii băiat – dacă te simţi ca un băiat, spui că eşti băiat şi gata, vei fi băiat”. […]
[…] Omul nu este un bun de consum, care poate fi utilizat şi apoi aruncat. În această cultură a eliminării, această oroare a manipulării educative, aceste dictaturi genocidare, precum nazismul şi comunismul, nu au dispărut încă. Îi forţăm pe copii şi pe tineri să se supună vocii dictatoriale a gândirii unice. Nu mai ştim dacă ne trimite copiii la şcoală sau într-un lagăr de reeducare ideologică. Se pune următoarea întrebare: ce lume pregătim pentru copiii noştri? Dar eu întreb astăzi: ce copii pregătim pentru lumea noastră? Copiii nu sunt cobai, şoareci de laborator. Am mai spus: astăzi există Irozi care vor să distrugă faţa bărbatului şi a femeii.
Aşadar, ce pot eu să fac? În primul rând, trebuie să fim pe deplin ceea ce suntem. Dacă sunt fată, trebuie să accept că niciodată nu voi fi băiat. Nu pot să fiu orice pe acest pământ. Pe la 7, 8, 10 ani este o problemă foarte dificilă. Dacă sunt băiat, nu voi putea niciodată să fiu fată. Îmi amintesc de mine, când aveam 6 ani, am văzut o femeie însărcinată şi m-am speriat: „Mamă, femeia aceea va exploda, hai să chemăm ambulanţa”. Mama mi-a spus: „Nu, nu va exploda. Are un copilaş în ea.” Eu am întrebat: „Cum îl putem scoate?” Mama mi-a spus: „Şi tu ai fost micuţ în pântecele meu. Dar, desigur, erai mai mic.” Am spus: „Şi eu vreau imediat un copil în mine.” Mama mi-a explicat că avem o problemă: sunt băiat, nu fată. Nu am acceptat aceasta. Am fost gelos pe toate fetele. Voi veţi avea bucuria de a purta un copil, iar eu nu! Nu este drept! Era deja revolta gender! Au trecut vreo doi ani până mi-am acceptat identitatea masculină.
Trebuie să cerem de la Dumnezeu darul de a fi fericiţi cu identitatea noastră sexuală, pe care am primit-o de la Dumnezeu. De la El vine identitatea mea, chiar dacă părinţii mei au dorit o fată şi eu sunt băiat sau viceversa. Nu este după cum vor părinţii, ci după cum doreşte Dumnezeu pentru mine. Am o întrebare numai pentru fete: Sunteţi bucuroase şi încântate că sunteţi fete? Da sau nu! (Strigăte: da!), Da, super, fetelor, bravo! Fetelor, vreţi să creşteţi în harurile specifice vouă? Da sau nu! (Strigăte: da). Da! Super! Acum pentru băieţi: Sunteţi bucuroşi şi încântaţi că sunteţi băieţi? (Strigăte: da). Da! Băieţi, vreţi să creşteţi în harurile specifice vouă? (Strigăte: da). Da, da! Mulţumesc! Îi mulţumim lui Dumnezeu!
[…] Ecologia umană spune că trebuie să respectăm creaţia, pădurile, apele, natura, dar trebuie în primul rând să respectăm fiinţa umană, trupurile noastre. Castitatea este precum stratul de ozon, care protejează România de razele soarelui – nu şi în aceste zile. Pentru că avem acest strat de ozon, soarele nu pârjoleşte totul. Similar, castitatea protejează iubirea; castitatea fizică ne protejează inimile. Castitatea, fecioria, este darul lui Dumnezeu. Evident, trebuie cerut de la Dumnezeu. Să cerem şi iertarea lui Dumnezeu, în Sacramentul iertării. Este un mod minunat de a primi ajutor în acest sens. Când pun înaintea Domnului impuritatea mea, problemele mele sexuale, poate relaţiile mele sexuale, Domnul vede curăţia care este în străfundul inimii mele, şi este impresionat de frumuseţea ei, chiar dacă nu am trăit-o încă în mod deplin. Dar este posibil să trăieşti castitatea, cu harul lui Dumnezeu. Dovada: avem atât de multe persoane consacrate, preoţi celibi, care trăiesc aşa întreaga lor viaţă. Aşa că pot să trăiesc şi eu această castitate câteva luni sau câţiva ani.
Mulţi îmi scriu: nu vreau ca viitorii mei copii să sufere rănile pe care le-am suferit eu din cauza separării părinţilor mei; vreau să le dau copiilor mei fericire, iar copiii nu pot fi deplin fericiţi dacă nu au o mamă şi un tată care se iubesc între ei, care cresc în această iubire – este condiţia pentru fericirea copiilor. Chiar dacă eu nu am cunoscut niciodată această bucurie, chiar dacă am fost profund rănit, inima mi-a fost sfâşiată de separarea părinţilor mei, vreau să îi protejez pe viitorii mei copii. Prin urmare voi fi foarte preocupat de calitatea relaţiilor mele de iubire. Vă spun toate acestea pentru că vreau să fiţi fericiţi, pentru că vă doresc fericirea profundă şi adevărată. Vă doresc ca iubirea să poată să fie sursă de fericire, nu de suferinţă şi decepţie. Pentru aceasta trebuie să ne respectăm pe noi înşine foarte mult.