Dintre toate gesturile, acţiunile, deciziile, operaţiile, mişcările din viaţa noastră, de departe cea mai mare, dincolo de orice comparaţie, este acţiunea de a-l primi pe Isus, Domnul şi Dumnezeul nostru, în adâncurile sufletelor noastre, în cel mai măreţ dintre toate Sacramentele: Sfânta Împărtăşanie. Pâinea Vieţii, Pâinea Îngerilor, Corpus Christi, hrană pentru călătorie, forţă şi tărie pe drumul spre sfinţenie, Mângâierea noastră, Prietenul, Îndrumătorul, Lumina, sprijinul şi tăria noastră, mana spirituală, Viaţa noastră veşnică – toate acestea şi multe altele care pot fi menţionate sunt nume scurte, titluri sau descrieri ale lui Isus, prezent cu adevărat la Liturghie în Sfânta Împărtăşanie. Aceasta o putem numi Sacramentul Sacramentelor.

Nimeni de pe pământ nu poate compara vreodată o Sfântă Împărtăşanie cu orice altă realitate creată. Cu toate acestea, să reflectăm: întregul univers creat, de la stele, planete, oceane imense, munţi înalţi, ceruri înstelate, până la toţi peştii din oceane şi animalele care populează pământul nu pot egala nici măcar o Sfântă Împărtăşanie. De ce? Motivul este simplu, dar sublim: Sfânta Împărtăşanie este Dumnezeu însuşi! Sfânta Împărtăşanie nu este ceva vag sau un simbol abstract, aşa cum afirmă non-catolicii! Dumnezeu este originea tuturor lucrurilor existente şi scopul existenţei noastre! Dumnezeu ne-a creat din iubire, pentru a-l iubi în această viaţa ca mai apoi sa fim cu El şi să îl iubim pentru totdeauna în Rai!

Câtă smerenie pentru Dumnezeu că s-a făcut unul dintre noi. Prin „Da”-ul Mariei, a doua Persoană a Preasfintei Treimi a devenit ca noi, a devenit om. A devenit în toate ca noi mai puţin în ceea ce priveşte păcatul. Chiar mai mult, Isus, Fiul Mariei, după ce a părăsit pământul cu Trupul Lui glorificat, a dorit să rămână cu noi până la sfârşitul timpului. Ultimele cuvinte ale lui Isus în Evanghelia lui Matei sunt: „Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Matei 28,20).

Dacă Isus s-a înălţat la cer, cum poate să rămână cu noi până la sfârşitul timpului, până la sfârşitul lumii? Răspunsul: a rămas în Trupul Său Mistic, Biserica pe care El a întemeiat-o ca Sacrament fundamental al mântuirii. Cu toate acestea, dintre toate Sacramentele, Preasfânta Euharistie este cel mai măreţ. De ce? Pentru că Euharistia este însuşi Dumnezeu, este Isus Cristos, Pâinea Vieţii. Preasfânta Euharistie cuprinde în mod real Trupul, Sângele, Sufletul şi Divinitatea lui Isus Cristos! Chiar şi cea mai mică ostie consacrată, chiar şi jumătate sau doar o parte mică din ea, îl cuprinde pe Isus Domnul, Regele şi Dumnezeul universului!

10 sugestii pentru a îmbunătăţi felul în care primim Euharistia

Succesul unei petreceri depinde de pregătirile necesare, succesul în sport depinde de antrenament, încălzire, atitudine mentală şi disciplină; o frumoasă perioadă de curtare plină de iubire se încheie cu căsătorie stabilă, plină şi ea de iubire. Acelaşi lucru poate fi aplicat la o primire înflăcărată şi demnă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos în Sfânta Împărtăşanie. O altă analogie ar fi aceea cu primirea unui musafir. Există multe moduri de a primi un musafir acasă. Iată câteva! Poţi să primeşti musafirul împotriva voinţei tale – uneori, date fiind circumstanţele, nu ai de ales. Sau poţi să îl primeşti cu împotrivire şi ostilitate.

Poţi să îl primeşti însă şi cu bunătate, cu uşa larg deschisă! Chiar mai mult, poţi să îl primeşti pregătind totul cu o seară înainte, cu mare bucurie, pentru a primi un musafir pe care îl aşteptai de mult timp în casa ta ca să iei masa cu el. Conform tradiţiei când aştepţi un musafir special, faci curat în toată casa cu o zi înainte, prepari mâncarea pe care o preferă musafirul, pui muzica de fundal care îi place musafirului tău, iar la sfârşit împodobeşti casa. Am redat aici o întreagă serie de moduri de a primi un musafir – de la cele mai rele scenarii imaginabile până la cele mai bune!

Această analogie a primirii unui musafir în propria casă poate fi uşor aplicată la primirea lui Isus în sufletele noastre. Examinaţi-vă acum conştiinţa: ce fel de primire îi faceţi lui Isus Euharisticul atunci când îl primiţi în casele/sufletele voastre prin Sfânta Împărtăşanie? Cum este El primit? Acceptaţi provocarea de a vă examina modul în care primiţi Euharistia. De ce? Aşa cum am spus mai devreme, aceasta este cea mai importantă acţiune pe care o puteţi face în vieţile voastre. Acesta fiind adevărul, trebuie să facem cu toţii un efort conjugat pentru a îmbunătăţi modul în care îl primim pe Domnul prezent în Euharistie. Cum putem aplica aşadar acest principiu în primirea Domnului universului în adâncul sufletului nostru? Mai jos urmează 10 sugestii practice care pot fi de mare ajutor!

1. Credinţa. Cât de uşor este pentru credinţa noastră să scadă, să devină slabă sau chiar să dispară. Cele mai mari grupuri religioase din Statele Unite ale Americii nu sunt practicante catolice! Să ne rugăm cu înflăcărare: „Doamne, eu cred, dar te rog întăreşte-mi credinţa!” Credinţa este ca o sămânţă plantată în pământ. Fie ca credinţa noastră să crească, să înflorească şi să rodească până ajungem în Rai!

2. Aprecierea. În relaţii, mai ales în căsătorii, unul dintre pericolele permanente este să începi să tratezi soţul/soţia cu prea multă obişnuinţă. Acest lucru poate deveni fatal oricărei căsătorii. Acelaşi lucru poate apărea în relaţia noastră cu Domnul Euharistic: Liturghia şi Sfânta Împărtăşanie pot deveni o rutină – şi pentru cei care se împărtăşesc zilnic – şi noi să ajungem să îl primim pe Domnul cu prea multă obişnuinţă. În „Jurnalul Milostivirii Divine în sufletul meu”, al Sfintei Faustina Kowalska, Isus atrage atenţia asupra faptului că există suflete care Îl primesc fără iubire, ci ca şi când ar fi un simplu obiect. Isus afirma că ar prefera să nu fie primit deloc decât să fie primit ca un obiect sau din rutină, să fie primit mecanic! Există o placă cu aceste cuvinte în multe sacristii, care trebuie să le amintească preoţilor să celebreze Liturghia cu credinţă şi înflăcărare: „Preotule, om al lui Dumnezeu, celebrează această Liturghie ca şi când ar fi prima, ultima şi singura”. Trebuie să primim fiecare Împărtăşanie ca şi când ar fi prima, ultima şi singura noastră Sfântă Împărtăşanie.

3. Faceţi curăţenie în casă. Faceţi o Spovadă bună. Sfinţii şi Biserica ne învaţă un lucru important: cu cât este mai curat şi mai pur sufletul nostru, cu atât mai abundente sunt harurile pe care le primim în Sfânta Împărtăşanie. De exemplu, un geam cu sticla murdară împiedică soarele să lumineze camera în totalitate. Tot aşa, un suflet murdar şi întunecat blochează prezenţa puternică şi deplină a Domnului Euharistic să ne inunde sufletul!

4. Veniţi din timp. Este de neconceput să întârziem la ultimul joc din competiţiile anuale, sau la o ceremonie de absolvire, sau chiar la o cină scumpă şi elegantă într-un restaurant de lux. Atunci oare nu ar trebui să ajungem din timp la biserică, pentru a-l întâmpina pe Regele Regilor şi Domnul Domnilor în inimile noastre? Ce credeţi? Întârzierea la Liturghie îi distrage pe ceilalţi, îl distrage pe preot şi descurajează participarea atentă la Sfânta Liturghie. Să încercăm să evităm scurtarea Liturghiei şi vinderea ieftină a lui Dumnezeu!

5. Adoraţia. Lui Moise i s-a poruncit să îşi dea jos sandalele în faţa tufei ce ardea, care era un simplu simbol al Prezenţei Euharistice. Isaia se plângea de faptul că era păcătos în mijlocul celor păcătoşi. Buzele lui au trebuit să fie purificate cu un cărbune aprins. Cât de multă reverenţă ar trebui să arătăm în faţa Prezenţei Reale şi a Domnului Euharistic. Nu este un simbol, ci o Persoană reală! Dacă un rege merită o adoraţie imensă şi respect, cum rămâne cu Regele universului?

6. Intenţii! Preotul paroh are de obicei intenţiile lui specifice la fiecare Liturghie. Aceasta nu înseamnă că voi nu puteţi avea propriile voastre intenţii. Iată trei sugestii pentru a trăi Liturghia mai profund:

– Oferiţi-o pentru o persoană decedată care se află în purgator, pentru eliberarea ei cât mai rapidă sau cel puţin pentru alinarea durerii.

– Convertirea păcătoşilor. Toţi avem în minte membri ai familiei, rude, prieteni, colegi de serviciu care par că au uitat de Dumnezeu sau sunt supăraţi pe Dumnezeu, şi care din diferite motive s-au îndepărtat de Biserică. Oferiţi Liturghia şi Împărtăşania ca ei să se întoarcă. Aceste oi pierdute s-ar putea întoarce la Dumnezeu Păstorul dacă faceţi efortul de a vă ruga pentru ele şi a le aduce în chip spiritual la altarul Sfintei Liturghii.

– Convertirea personală. Toţi ne luptăm cu trupul, cu proprii demoni, cu seducţia lumii şi înşelăciunile şi ispitele ei. În Sfânta Împărtăşanie rugaţi-l pe Domnul Isus să vă acorde harul unui adevărat TRANSPLANT DE INIMĂ! Într-adevăr, primiţi Trupul şi Sângele lui Isus. Aceasta înseamnă că primiţi întreg Trupul Său, care include şi Inima Sa. Rugaţi-l pe Isus să vă dea Preasfânta Lui Inimă şi cereţi ca Inima Lui, care revarsă flăcări de iubire, să distrugă tot ceea ce este neplăcut Lui în inimile voastre. Sfânta Împărtăşanie primită cu înflăcărare şi în mod frecvent este scurtătura spre sfinţenie!

7. Participaţi. La Sfânta Liturghie nu suntem chemaţi să fim observatori pasivi, ca la o piesă de teatru, un spectacol sau o operă. Din contră, suntem chemaţi să participăm deplin, activ şi conştient (Conciliul Vatican II, Sacrosanctum Concilium, Constituţia Dogmatică despre Liturghie). Suntem chemaţi să ascultăm cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu, să răspundem Cuvântului, să cântăm din toată inima, rugându-ne şi lăudându-l pe Domnul. Când trebuie stăm în tăcere, intrăm într-un moment de linişte profundă unde ne întâlnim cu Domnul. Aşa cum amintesc profeţii: „Ia aminte căci eu sunt Domnul”.

8. Inima Mariei şi a voastră. În timp ce ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie trebuie să o rugăm cu smerenie pe Preasfânta Fecioară Maria – aşa cum ne aminteşte Fericita Tereza de Calcutta – să ne dea Inima ei Imaculată pentru a-l putea primi pe Isus cu multă puritate, smerenie şi iubire înflăcărată. Aceasta este cu adevărat o cheie pentru a îmbunătăţi împărtăşirea noastră – a primi Împărtăşania prin Inima Fecioarei Maria. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a făcut o frumoasă paralelă: a comparat „Da”-ul Mariei de la Buna Vestire cu „Amin”-ul nostru când îl primi pe Isus în Sfânta Împărtăşanie. Rezultatul este acelaşi: primirea lui Isus în inimă. Răspunsul afirmativ al Mariei a dus la conceperea lui Isus în pântecele ei. „Amin”-ul nostru la Sfânta Împărtăşanie conduce la faptul că prezenţa lui Isus Euharisticul prinde rădăcini în inima, mintea şi sufletul nostru!

9. Recunoştinţa. După Sfânta Împărtăşanie trebuie să petrecem un timp pentru a-i mulţumi lui Isus pentru cel mai mare dar – Trupul, Sângele, Sufletul şi Divinitatea Lui din Sfânta Împărtăşanie. Nu există dar mai mare decât acesta! Într-o vizită, după un ospăţ, chiar şi musafirul care nu prea are maniere îi va mulţumi gazdei pentru invitaţie. Nu ar trebui să fim şi noi plini de recunoştinţă faţă de Isus pentru că El s-a făcut mic ca să coboare în casele noastre interioare mizerabile, pe care le numim suflete? Să ne unim inimile, minţile şi glasurile cu psalmistul şi să aclamăm: „Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui”. Într-adevăr, Dumnezeu se bucură pentru o inimă recunoscătoare. Să cultivăm o atitudine de recunoştinţă!

10. Apostolatul euharistic. Dat fiind faptul că aţi întâlnit cea mai mare comoară din viaţa voastră, perla de o valoare infinită, trebuie să fiţi motivaţi să-l duceţi cât de mult se poate pe Isus la alţii şi pe alţii la Isus! Luaţi-o pe Fecioara Maria ca exemplu! După conceperea lui Isus în pântecele ei, la Buna Vestire, a mers în grabă să îl ducă pe Isus la verişoara ei, Elisabeta, care, la vârsta ei înaintată, era şi ea însărcinată. Maria s-a grăbit să îl ducă pe Isus celorlalţi. După ce l-aţi primit pe Isus în Sfânta Împărtăşanie şi i-aţi adus mulţumirea cuvenită, este timpul să deveniţi apostoli înflăcăraţi şi să îl duceţi pe Domnul Isus celorlalţi.

Predicaţi prin exemplul dar şi prin cuvintele voastre. Chemaţi-i şi pe alţii la biserică, la Spovadă, la Liturghie şi Împărtăşanie. Deveniţi misionari! „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini.” Sunteţi chemaţi chiar acum să lucraţi în vie cu Domnul; să mergeţi să pescuiţi cu Domnul şi să salvaţi suflete. Unul dintre cele mai eficace instrumente pentru a salva suflete este a ajuta oaia pierdută, catolicii rătăciţi, să se întoarcă în Biserică, să facă o Spovadă bună şi apoi să îl primească pe Domnul Isus în Sfânta Împărtăşanie. Venerabilul Arhiepiscop Fulton Sheen spunea astfel: „Mai întâi vino şi doar apoi pleacă!” Mai întâi trebuie să venim şi să îl primim pe Isus cu mare înflăcărare, credinţă şi iubire; apoi să mergem în toată lumea pentru a duce Vestea Bună a mântuirii la fiecare om!

În concluzie, trebuie să fim plini de bucurie şi recunoştinţă pentru darul sublim al Preasfintei Euharistii. Euharistia este cu adevărat Trupul şi Sângele Domnului Isus. Nu există acţiune mai mare pe care să o putem face în viaţa noastră pe pământ decât aceea de a primi Euharistia aşa cum se cuvine. Isus promite că primirea Lui deasă şi demnă ne va umple cu o imensă bucurie. Isus ne mângâie cu aceste cuvinte: „Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţa veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (discursul despre Pâinea Vieţii: Ioan 6,22-71). Raiul este al nostru dacă îl primim pe Isus pe pământ cu credinţă şi iubire înflăcărată!

http://lumea.catholica.ro/2015/07/10-modalitati-de-a-ne-pregati-pentru-impartasanie/

Postat: 6/08/2015 la 07:01 , Scris de pr. Ed Broom. Categoria: Ştiri.
Comentariu | Trackback