Papa despre prieteniile adevărate și despre prieteniile din interes
„M-am simțit folosit de persoane care s-au prezentat ca prietene și pe care eu probabil că nu le-am văzut mai mult de o dată sau de două ori în viața mea. Au folosit aceasta în avantajul lor.” O mărturisire onestă a Papei Francisc despre prietenia din interes. „Mie, lucrul acesta îmi face rău”, a spus în timpul unui interviu acordat unui post de radio independent și neconfesional, FM Milenium din Argentina. Dialogul a fost transmis duminică, 13 septembrie 2015, la Buenos Aires, aflăm din materialul apărut pe Vatican Insiders și tradus pe Ercis.ro.
Circa o oră de conversație dintre Papa Francisc și un prieten al său de peste 15 ani: Marcelo Figueroa. Prezbiterian, s-au cunoscut în timpurile în care el era director al Societăților Biblice Argentiniene. De atunci au alimentat o prietenie care a reușit să supraviețuiască și în momentele mai dificile, cum ar fi boala. „Diálogos para el encuentro” (Dialoguri pentru întâlnire) este numele emisiunii care se poate asculta în fiecare duminică după-amiază. „Nu am avut niciodată atâția «prieteni» ca acum. Toți sunt prietenii Papei. Prietenia este ceva foarte sacru. O spune Biblia: «să ai unul sau doi prieteni». Înainte de a-l considera prieten pe cineva, lasă ca timpul să îl pună la încercare, pentru a vedea cum reacționează în fața ta”, a spus Jorge Mario Bergoglio, înainte de a clarifica faptul că toți trăiesc experiența prieteniei utilitare.
„Prietenia înseamnă a însoți viața celuilalt de la un fundament tacit. În general, adevăratele prietenii nu trebuie să fie explicate, au loc, și apoi este ca și cum s-ar cultiva. Până acolo încât fac să intre în viața mea cealaltă persoană ca grijă, ca bun auspiciu, ca o curiozitate salutară de a ști cum este el, familia sa, copiii săi”, a adăugat el. Conform Pontifului, trebuie știut să se distingă prietenia de alte forme de relație ca aceea care se instaurează între colegi. Chiar dacă au trecut luni sau ani, a explicat el, când unul se reîntâlnește cu un prieten se simte ca și cum timpul nu ar fi trecut. „Noi oamenii, prin păcatul nostru, prin slăbiciunea noastră, mărim cultura dușmăniei. De la război până la bârfele din cartier, sau la locul de muncă. Unul îl degradează, îl calomniază sau îl defăimează pe celălalt cu multă libertate, ca și cum ar fi lucrul cel mai natural din lume, chiar dacă n-ar fi adevărat, numai pentru a avea un loc mai puternic sau altceva”, a explicat el. Papa Francisc a spus și că în fața acestei tendințe la dușmănie trebuie determinată „prietenia socială”, care pentru el se numește „cultura întâlnirii”. A recunoscut și că ființelor umane le „place mult” să devină judecători pentru a marca distanțele, dar, a amintit el, unicul judecător este Dumnezeu.
Pontiful a vorbit apoi despre dialogul interreligios, recunoscând că fiecare confesiune are propriul „grupuleț de fundamentaliști”, a căror „muncă” este să distrugă pentru o idee, nu pentru realitate. A explicat că acești fundamentaliști „îl îndepărtează pe Dumnezeu de compania poporului său” și îl transformă într-o ideologie. „Atunci, în numele acelui Dumnezeu ideologic, ucid, atacă, distrug, calomniază. Pentru a fi un pic practici, transformă acest Dumnezeu într-un idol”, a reafirmat el. A reflectat asupra ideii arătând că există astăzi „o întunecime transversală”, care ascunde orizontul umanității, închide în ideologii și construiește ziduri care împiedică întâlnirea. „Pun un zid în loc să facă o punte și acolo prietenia popoarelor nu poate exista”, a spus el.
A vorbit și despre raportul său cu credincioșii, revelând necesitatea pe care o simte de a se apropia pentru că oamenii îl revitalizează, povestindu-i necazurile lor, și el îi primește pe toți. Și așa trebuie să fie preoții: niște punți, a explicat el, și că pentru aceasta se numesc „pontifi”. „Când îi îmbrățișez pe oameni, Isus e cel care mă îmbrățișează pe mine! Primesc o viață mulțumită, veselă, o mărturie… Când un preot se izolează, în postura sa hieratică sau în postura sa legalistă, sau în postura sa de principe – când spun preot, spun Episcop, Papa… – când se îndepărtează, întrupează într-o anumită manieră acele personaje cărora Isus le dedică întregul capitol 23 din Evanghelia lui Matei. Acei legaliști, farisei, saducei, învățători ai legii care se simțeau niște puri.”
S-a numit și „pescar” și a admis că trebuie să lupte constant împotriva egoismelor sale. Și a revelat că tot binele care îl are a fost un cadou; uneori i se adresează lui Isus și spune: „Haide, e atât de bună lumea, cum gândește, cât de bună este!” Mai departe a vorbit și despre raportul ființei umane cu mediul; din păcate, a spus el, nu întotdeauna omul este „prieten” al creației, pentru că adesea tratează natura ca pe „cel mai rău dușman” al său. Și a amintit că Dumnezeu a spus: „Creșteți, înmulțiți-vă, stăpâniți pământul, aveți grijă de pământ! Dar vine momentul în care omul se simte stăpân, merge dincolo de ceea ce înseamnă a avea grijă de pământ și îl neglijează. Și astfel creează o incultură, pentru că abuzează de natură.”
Figueroa, intervievatorul, a pus o întrebare cu privire la capitolul doi din Laudato si’, unde Francisc denunță un sistem care alimentează degradarea mediului, un sistem corupt și pervertit. În această privință Papa a explicat: „Este un sistem care, pentru câștig (deoarece în fond este câștigul, mielul și mereu de aur, idolul este de aur și se află în centru)… Omul a fost mutat din centru și acolo este banul. Nu se are în considerație creația, și în ea omul. Sclavia, munca forțată, a nu avea grijă de creație, a nu avea grijă de regele creației. Adică, avem un raport rău cu creația în acest moment.”
Și a adăugat: „Îmi amintesc fraza unui conducător politic foarte important din lume: «Nu e vorba de a avea grijă de creație pentru a forma o lume mai bună pentru copiii noștri, pentru că nu va exista». Dacă noi continuăm în aceste ritmuri, nu va exista. E vorba de a avea grijă de creație pentru acest moment. Suntem în fața ireversibilului și este tragic. Și, pe de altă parte, nu este invincibilă (această nedreptate, n.r.), deoarece, chiar dacă ar veni catastrofa, eu cred în pământul nou și în cerurile noi. Am speranță și știu că creația va fi transformată.”