Sfinţii Mihail, Gabriel şi Rafael arhangheli
Noul calendar a reunit într-o singură celebrare pe cei trei arhangheli Mihail, Gabriel şi rafael, ale căror sărbători cădeau respectiv la 29 septembrie, 24 martie şi 24 octombrie. Despre existenţa acestor îngeri vorbeşte în mod explicit Sfânta Scriptură, care le dă un nume şi le determină funcţia. Sfântul Mihail, vechiul patron al Sinagogii, este acum patronul Bisericii universale; sfântul Gabriel este îngerul Întrupării şi poate al agoniei din grădina măslinilor; sfântul Rafael este călăuza celor care călătoresc. Sfântul Mihail în special a avut un cult încă din primele secole ale istoriei creştinismului. Împăratul Constantin i-a ridicat un sanctuar pe malurile Bosforului, pe teritoriul european, în timp ce Iustinian i-a ridicat unul pe ţărmul opus. Data de 29 septembrie corespunde celei de consacrare a bisericii închinate în secolul al V-lea Sfântul Mihail la mila a şasea pe via Salaria.
Sărbătoarea s-a răspândit repede în occident şi în orient. La Roma i-a fost dedicat celebrul mausoleu al lui Adrian, cunoscut de acum înainte sub numele de Castelul Sfântului Înger. Sfântul Mihail îi este dedicat vechiul sanctuar, ridicat în secolul al VI-lea, care de pe muntele Gargano, din Apulia, domină marea Adriatică. De la înălţimea acestei biserici la 8 mai 663 longobarzii a repurtat victoria în bătălia navală cu flota sarazină şi ocazia victoriei, atribuite unei apariţii a îngerului, a dat naştere la o a doua sărbătoare, unificate apoi la 29 septembrie.
Sfântul Gabriel, “acela care stă în faţa lui Dumnezeu” (este “biletul său de prezentare” când se duce să anunţe Mariei alegerea sa ca mamă a Mântuitorului), este vestitorul prin excelenţă al revelaţiilor divine. El îi explică profetului Daniel cum va avea loc restaurarea deplină, de la întoarcerea din exil până la venirea lui Mesia. Lui i-a fost încredinţată sarcina de a vesti naşterea înainte-mergătorului, Ioan, fiul lui Zaharia şi al Elisabetei. Misiunea cea mai înaltă care i-a fost încredinţată vreodată unei creaturi îi aparţine tot lui: anunţarea Întrupării Fiului lui Dumnezeu. De aceea el se bucură de o veneraţie deosebită şi la mahomedani.
Sfântul Rafael, numit într-o singură carte a Scripturii, este însoţitorul tânărului Tobia şi prin această misiune a sa este invocat drept călăuză de către cei care pornesc în călătorie. El i-a sugerat tânărului protejat reţeta pentru a-şi vindeca tatăl de orbirea temporară, de aceea este invocat şi ca vindecător (din punct de vedere etimologic numele său înseamnă într-adevăr “Dumnezeu a vindecat”). Sărbătoarea sa la 24 octombrie intrase în calendarul roman de abia în anul 1921.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)