Cinci căi pentru a căuta harul în viață
Sfintei Caterina de Siena, om al rugăciunii, penitentă și Doctor al Bisericii, a avut o viziune despre starea sufletului cufundat în harul sfințitor. Contemplând frumusețea sufletului în harul Domnului, ea a căzut în genunchi. Cu totul captivată de frumusețea acestuia, a crezut că este însuși Dumnezeu! Dintre toate darurile pe care le putem primi pe pământ, ca pelerini în drum spre casa noastră eternă, care este cerul, harul Domnului este cea mai mare comoară. Este o perlă infinit de prețioasă!
În timp ce lumea caută banii, faima, puterea și plăcerea drept sursă supremă a fericirii (ceea ce în realitate este o minciună și o iluzie), prietenii adevărați ai lui Dumnezeu urmăresc în mod constant și cu ardoare să crească în har. O altă cale, mai simplă, de a înțelege viața în har este aceasta: prietenie cu Dumnezeu. Dumnezeu dorește cu ardoare să fie Prietenul tău, cel mai bun Prieten; totuși, El îți respectă libertatea și așteaptă ca tu să îș accepți drept cel mai bun Prieten al tău!
Viața de har începe în momentul când primim Sacramentul Botezului. Harurile care decurg din Botez sunt extraordinare, uluitoare, arătându-ne cu adevărat cât de bun este Dumnezeu. În momentul în care apa este turnată pe cap și se pronunță cuvintele: „Te botez în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh”, se produc o serie de miracole, invizibile, dar reale: relația intimă cu Preasfânta Treime, infuzia virtuților teologice, a virtuților morale și a darurile Duhului Sfânt. Dar de cea mai mare importanță este realitatea harului, care intră în suflet și îl impregnează în momentul Botezului!
Cu apa Botezului intrăm într-o profundă și intimă prietenie cu Dumnezeu-Treime și devenim părtași la natura Sa divină, devenim fii ai lui Dumnezeu și avem ca moștenire – dacă perseverăm în har – cerul, pentru totdeauna! De aceea sfinții spun că harul este sămânța vieții veșnice.
Darul harului în sufletele noastre este cel mai mare dar și trebuie să facem tot ce ne stă în putere ca să păstrăm harul, să creștem în har și să murim în stare de har. Sf. Alfons Liguori, Doctor al Bisericii și autor a numeroase opere devenite clasice, afirmă că harul tuturor harurilor este a muri în stare de har. Aceasta ar trebui să fie rugăciunea noastră de zi cu zi pentru noi înșine, pentru cei pe care îi iubim și pentru lumea întreagă. Isus a venit într-adevăr ca Mântuitor universal, ca să salveze întreaga lume prin misterul Pascal – patima, moartea și Învierea Sa din morți!
Cele mai grave lucruri în univers sunt atunci următoarele două: 1. a comite un păcat de moarte (aceasta este într-adevăr groaznic) și 2. încă și mai grav, a muri în starea de păcat de moarte, ceea ce are ca rezultat separarea eternă de Dumnezeu pentru toată veșnicia! Fie ca Dumnezeu să ne apere de păcatele de moarte! Totuși, dacă vom comite un păcat de moarte, să nu disperăm: dimpotrivă, să avem încredere în infinita milostivire a lui Dumnezeu și să recurgem la acel Sacrament extraordinar al milostivirii lui Dumnezeu, numit Spovadă! Psalmistul ne încurajează, amintindu-ne, că „Dumnezeu este încet la mânie și bogat în milostivire”. Sf. Paul reia tema, afirmând că „unde s-a înmulțit păcatul, s-a revărsat cu prisosință harul”.
Căile prin care putem să creștem în harul lui Dumnezeu
Trebuie să facem tot ce ne stă în puteri ca să păstrăm în suflet harul lui Dumnezeu, dar nu numai atât, ci să și creștem zi de zi în harul Domnului. Harul lui Dumnezeu și prietenia Sa intimă în sufletul tău sunt mult mai importante decât întregul univers creat. Tărâmul natural în care trăim nu poate fi nici pe departe comparat cu tărâmul supranatural în care găsim conceptul și realitatea harului. Tot așa cum peștele înoată în apă și păsările zboară pe cer, la fel vom „înota” și vom „zbura” în lumea harului! Aceasta ar trebui să fie cea mai fierbinte dorință a inimii, minții și sufletului nostru!
1. Rugăciunea. Ori de câte ori ne rugăm cu o inimă umilă, cu dorința și intenția pură de a plăcea lui Dumnezeu, imediat creștem în har. Din acest motiv trebuie să considerăm rugăciunea, viața noastră de rugăciune și viața de rugăciune a altora, drept cea mai mare dintre toate realitățile. Părinții care își învață copiii să se roage sunt cei mai buni părinți; cei care sunt indolenți și neglijenți în educarea copiilor lor în domeniul rugăciunii, vor da socoteală în ziua judecății! Din cauza numeroaselor ocupații din viața de zi cu zi, cât de ușor este pentru părinții, care ar trebui să fie cei dintâi educatori ai copiilor lor, să fie neglijenți și indolenți în a-i învăța pe copii să se roage! Dumnezeu să aibă milă de noi!
2. Caritatea. Cuvântul Domnului ne învață acest adevăr, spre consolare: „Iubirea acoperă o mulțime de păcate”. Dacă în fiecare zi vom găsi căi și oportunități de a pune în practică iubirea și slujirea față de ceilalți, sau măcar de a oferi pomană, atunci vom simți crescând harul în sufletele noastre. În filmul Little Boy, preotul îi dă băiețelului o „Listă Magică” pe care să o împlinească, astfel încât tatăl lui să se întoarcă bine și sănătos din cel de al doilea război mondial. Lista Magică nu era altceva decât citatul din Mt 25,35-36: „…am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m-ați primit, gol și m-ați îmbrăcat, bolnav și m-ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la mine”. Să îi cerem Duhului Sfânt, în rugăciune, pe care dintre aceste fapte Dumnezeu ne cheamă să le punem în practică în fiecare moment al vieții noastre, astfel încât să crească în sufletul nostru harul!
3. Penitența. Isus afirma că unii diavoli pot fi alungați numai prin rugăciune și post. Domnul ne reamintește: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să își ia crucea și să mă urmeze” (Mt 16,24). Ori de câte ori spunem „nu” dorințelor noastre egoiste și „da” sacrificiului pe care Sfântul Duh l-a inspirat inimilor noastre, de atâtea ori crește harul lui Dumnezeu în inima noastră! Ori de câte ori învingem obiceiurile noastre rele printr-o viață de sacrificiu, Dumnezeu ne binecuvântează iar și iar cu pacea minții, inimii și sufletului! Să fim darnici față de Dumnezeu, care ne iubește atât de mult!
4. Sacramentele: Euharistia. Cea mai mare dintre toate acțiunile din întregul univers este aceea de a primi cel mai măreț dintre toate Sacramentele: Euharistia! Sfânta Euharistie este cu adevărat Trupul, Sângele, Sufletul și Divinitatea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos! A-l primi pe Domnul nostru cu cea mai bună stare a noastră, în har, cu credință, cu iubire, umilință, și cu dorința unei mai profunde convertiri la iubirea Lui este un izvor infinit de har, fiindcă acest Sacrament este Însuși Dumnezeu! Iată de ce nu există o acțiune mai mare pe care să o facem ca pelerini și călători pe pământ decât să îl primim cât mai des pe Isus, cu o credință vie și fierbinte iubire! Să ne rugăm pentru harul ca în fiecare zi să ne fie foame de Pâinea vieții, astfel încât „decolăm” în har, ca să pătrundem în înaltul cerului chiar când suntem pe pământ! Când spunem Tatăl Nostru, ne rugăm: „Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi…” Poate că Isus te provoacă să asiști zilnic la Sfânta Liturghie și să primești Euharistia, astfel încât să poți urca pe culmile cele mai înalte ale harului.
5. Stăpâna Noastră: Bucură-te, Maria. Sfânta Gertrud, mistica și sfânta germană, l-a văzut pe Isus în cer. El strălucea în glorie, dar a făcut un gest ciudat: a pus un ban de aur în vârful unei movile uriașe de bani de aur. Când a avut această viziune, sfânta tocmai terminase rugăciunea Bucură-te, Maria. Isus i-a răspuns: „Gertrud, ori de câte ori te rogi mamei mele spunând Bucură-te, Maria cu credință și devoțiune, eu pun un ban de aur în cer pentru tine, care va fi al tău pentru toată veșnicia”. Daca vrem să fim multimiliardari în ceruri, să o iubim pe Sfânta Fecioară și să rostim rugăciunea pe care ea o iubește atât de mult – Bucură-te, Maria. În această rugăciune o salutăm pe Regina Cerului și Pământului cu aceste frumoase cuvinte: Ave, Maria, Gratia plena – „Bucură-te, Maria, cea plină de Har…” Prin urmare, să ne intre în obicei să ne rugăm zilnic Rozariul, cu frumoasa rugăciune Bucură-te, Maria. Daca procedăm astfel, Stăpâna noastră, prin puternica ei mijlocire, va face să se acumuleze pentru fiecare comori infinite și o casă veșnica în ceruri! Fie ca noi să iubim harul, comoara harului, să ne străduim să creștem în har și, în cele din urmă, să murim în stare de har prin mijlocirea Mariei, cea „plină de har”.
http://lumea.catholica.ro/2015/10/cinci-cai-pentru-a-cauta-harul-in-viata/
