Patriarhul se roagă în Mercedes. De ce nu a oprit coloana oficială la Colectiv
Am fost la Colectiv. Azi. Era linişte… linişte şi miros de lumânări. Zeci de mii de candele ardeau pe caldarâm, parcă luminând calea tinerilor care-au plecat vineri seară dintre noi. În câteva minute locul s-a umplut cu oameni de toate vârstele, uniţi de regrete şi întristare… uniţi de o tragedie.
Cu toţii aprind candele şi le pun cu grijă pe asfalt. Îşi fac semnul crucii, şoptesc o rugăciune. Da, am auzit oameni rugându-se pentru sufletele celor plecaţi şi mi-am dat seama că lipseşte ceva din locul acela: BISERICA.
Nu sunt habotnică şi nu pot să spun că am încredere în biserică şi în preoţi, însă azi am simţit nevoia să văd acolo măcar un preot care să spună o rugăciune pentru tinerii morţi în flăcări în Colectiv. Nu era nimeni nici azi, n-a fost nimeni nici în zilele trecute.
Credinţa a fost prezentă acolo prin oamenii care-au venit cu ea în suflet şi au închinat o rugăciune celor dispăruţi. Credinţa a fost prezentă prin cele două femei pe care le-am văzut cum împărţeau covrigi, pâine şi mere pentru sufletele celor adormiţi, rugându-i pe cei care le primeau să spună „Bogdaproste! ”.
Unde sunt cei care spun că răspândesc credinţa? Unde sunt cei în care românii declară că au cea mai mare încredere? Spuneţi-mi, de câte ori aţi auzit copotele bătând în aceste zile? De ce n-a apărut Patriarhul Daniel la locul tragediei? De ce n-a apărut măcar un reprezentant al Patriarhiei, care să poarte acolo imaginea acestei instituţii?
Sunt întrebări la care, probabil, nu vom primi răspuns.
Primim, în schimb, explicaţii ale preoţilor care ştiu deja cauzele tragediei. Într-o postare de pe Facebook, preotul Filotheu Bălan spune: „Faptul că au murit mulţi tineri ascultînd muzică macabră (ca să nu spun satanică) poate fi văzut ca o pedeapsă de la Dumnezeu, deşi rareori Dumnezeu pedepseşte în felul acesta. Din păcate, împrejurările în care au murit, în acest holocaust, sînt dubioase şi după învăţătura Bisericii e greu de spus dacă pot fi pomeniţi sau nu la slujbe (…) Cu privire la cazul concret de la clubul Colectiv, cred că le este limpede tuturor că majoritatea celor de acolo nu s-au dus să se roage sau să slăvească pe Dumnezeu. Din păcate. Poate că unii dintre cei morţi nici nu erau botezaţi (…) E discutabil momentul în care s-a petrecut urgia, acela al unei sărbători drăceşti. Nu prea mi-e clar de cînd avem, noi, românii, sărbători macabre; cu siguranţă acum 20 de ani nu exista această făcătură importată numită Halloween.”
Asta nu poate fi o explicaţie. Asta nu îi scuză pe cei în care mai mult de 70% dintre români au încredere. O astfel de analogie nu îşi are locul şi biserica nu poate oferi astfel de explicaţii. Într-un moment ca acesta nici muzica, nici aşa-zisul motiv de sărbătoare nu înseamnă nimic. Niciodată nu ar trebui să însemne nimic. Acum era nevoie ca reprezentanţii bisericilor să îi ajute pe oameni – pe părinţi, pe copiii lor din spitale, pe cei care nu mai sunt. Acum era momentul ca Biserica să-şi trimită oamenii să se roage pentru morţii şi pentru răniţii din Colectiv.
Ar fi timpul ca Biserica să înceapă să contribuie la schimbarea care trebuie făcută în societatea românească, să nu se mai ascundă în spatele Guvernului, să nu mai umble după profit şi să împartă ce-a strâns până acum cu cei care agonizează pe patul de spital şi cu familiile celor care nu mai sunt. Să nu ceară un ban pentru înmormântările victimelor. Se va întâmpla asta?
Poate că era timpul ca Patriarhul să coboare din maşina scumpă, să lase deoparte coloana oficială şi să meargă printre oameni. Pare prea mult pentru Înalt Prea Sfinţia Sa, care s-a scuzat, spunând că nu „a umblat după imagine”. Acum nu mai conta imaginea, contau doar gestul, ajutorul şi implicarea.
Era vremea ca cei din biserici să arate că le pasă de oamenii care au încredere în ei. Nu au făcut-o.
E trist. A FOST DOLIU NAŢIONAL şi BISERICA A DORMIT. Măcar noi, cei simpli, să ne trezim…
