Cristiada – un film despre războiul dintre statul socialist ateu din Mexic şi creştini
Așa ceva nu se predă la nicio lecție de istorie, dar este totuși istorie reală, chiar dacă ignorată complet în prezent. Mai nimeni nu știe astăzi despre faptul că statul mexican a instituit în anii 1920 o campanie oficială de eradicare a creștinismului din Mexic. Constituția revoluționară din 1917 deschisese calea secularizării forțate, iar elitele politice ulterioare au străbătut-o rapid spre destinația finală: persecuția deplină și decreștinizarea asumate oficial, ca politică de stat.
Abuzurile președintelui Plutarco Elías Calles au creat premizele unui război civil. Calles a instituit o serie de restricții dure la adresa majorității catolice din țară, inițial întâmpinate de proteste pașnice și apeluri diplomatice din partea autorităților religioase, inclusiv din partea Vaticanului. Calles a continuat neabătut politica sa distructivă de interdicție confesională, de confiscare a proprietăților bisericii și de intimidare, maltratare și ucidere a clericilor recalcitranți față de restricțiile instituite de stat.
În 1926 provinciile din vestul țării s-au răsculat împotriva regimului Calles. Astfel a început războiul deschis între stat și Cristeros, catolicii condamnați la desființare. Conflictul a durat trei ani; au murit 90.000 de oameni pentru credința lor, iar 35 au fost recunoscuți oficial drept martiri ai bisericii. Războiul s-a încheiat în 1929, pe de o parte datorită incapacității forțelor guvernamentale de a obține o victorie militară definitivă și pe de altă parte datorită presiunilor crescânde ale SUA și Vaticanului de a forța concesii din partea regimului Calles. O bună parte din interdicții au fost anulate, însă prigoana de stat împotriva catolicilor mexicani a continuat să fiarbă la foc mic până în anii 1940.
Câteva cuvinte despre film și felul în care îl puteți viziona aici. Filmul este o producție Hollywood din 2012, sub regia lui Dean Wright și numărând printre actorii principali pe Andy Garcia, Eva Longoria și Peter O’Toole. Filmul urmărește destul de fidel realitatea istorică, cu accentul pe dramatizarea perspectivei Cristeros. Este un efort solid; are merite artistice și, fără să fie o capodoperă cinematografică, este totuși o excepție rară în canonul hollywoodian: un film onest despre un episod neconvențional din istoria recentă… neconvențional și în general tabu pentru Hollywood.
