Parohia ortodoxa română din Nottingham a marcat împlinirea a șapte ani de la înființare
La mijlocul lunii noiembrie, la Nottingham, comunitatea romaneasca a sarbatorit 7 ani de la infiintarea parohiei ortodoxe romane “Sf.Apostoli Petru si Pavel”. Scriam in anul 2008 despre parintele Dan Ghindea, preotul paroh care a pus bazele acestei parohii, un preot care la inceputurile vietii acestei parohii ducea altarul “in spate”.
Era o zi ploioasa cu vant cand am plecat de la Londra spre Nottingham pentru a fi alaturi de comunitatea de acolo, de preotul Dan Ghindea si de mitropolitul Iosif care venea de la Paris, pentru acest eveniment. O zi in care vremea de afara era in ton cu evenimentele lunii noiembrie. Era saptamana in care s-au inregistrat doua decese ale victimelor Colectiv transportate in Anglia, era dimineata in care la Paris se contabiliza numarul mortilor dupa atacurile care s-au petrecut in seara de 13 noiembrie. Ma gandeam ca la fiecare vizita a mea la parohia din Nottingham, la fiecare slujba la care am participat, era lumina de fiecare data, dar in acea sambata de 14 noiembrie, nu vedeam cum avea sa fie soare. Cum poate sa fie liniste, cand sufletul este atat de intristat atunci cand simte tot ce se intampla?
Am intrat in biserica nestiind cum va fi aceasta sarbatoare in vremuri indurerate, vremuri de doliu pe care multi dintre noi le-am simtit. Daca la inceputul slujbei lumea din biserica era putina, rand pe rand credinciosi de toate varstele au umplut biserica, si la un moment dat, a inceput sa se simta pacea. Cum se intampla aceste lucruri? Care este explicatia stiintifica a acestor momente, cand intr-o biserica din suburbiile Nottingham-ului preoti veniti din diferite parti ale Angliei, romani stabiliti in zona si imprejurimi dar si romani veniti de departe, alaturi de Mitropolitul roman de la Paris, reusesc sa opreasca timpul in loc si lacasul de acolo devine un simbol?
Este dificil cred sa iti explici asemenea momente. Cei care le-au trait le inteleg. Cei care nu le-au intalnit poate le vor descoperi la un moment dat. Se intampla mereu ca acolo, la parohia Sf. Apostoli Petru si Pavel, in timpul slujbei, la un moment dat sa se inunde biserica de raze de lumina. Raze de binecuvantare le numesc eu, raze datatoare de speranta si liniste. Dar cum aveau ele sa apara pe un cer intunecat si innorat?
Au aparut,totusi, atunci cand Mitropolitul Iosif conducea slujba impreuna cu ceilalti preoti, au aparut atunci cand lumea din biserica era absorbita de rugaciunile pentru victimele din Colectiv si pentru victimele atacurilor teroriste din Paris. Si au stat acolo, oferind caldura dar si mesajul ca viata, oricat de trista si indurerata este in anumite momente, merge mai departe.
Apoi au venit copiii parohiei, care de fiecare data la slujba, merg in fata altarului si rostesc rugaciunea “Tatal nostru” alaturi de parintele Dan care ii binecuvanteaza. De la prunci, pana la copii de 7-8 ani, erau cu totii acolo, purtand fie tricolorul sau haine populare romanesti. Si iarasi au aparut acele raze binecuvantate.
Ei, copiii, sunt noua generatie de romani in UK, nascuti multi dintre ei pe meleaguri britanice . Prin viata unei parohii ca cea de la Nottingham, copiii enoriasilor invata de mici ce inseamna esenta sufletului romanesc, care traieste si ramane romanesc indiferent unde s-ar afla.
Predica Mitropolitului Iosif, unul dintre cei mai reprezentativi clerici romani pe care eu i-am cunoscut a fost, ca de fiecare data, ascultata cu multa emotie de cei prezenti, ea fiind tradusa primarului local, Meredith Lawrence, prezent la aceasta sarbatoare a parohiei alaturi de sotia sa.
Se intampla sa cunosti preoti cu har, se intampla sa fii atins in binecuvantare de mana unui preot, care atunci cand te miruieste parca ar lua cu mana sa tot ceea ce te framanta. Mitropolitul Iosif are acel har de a intelege mai mult decat spui, de a simti parca cele nespuse in tacere de credinciosi care se roaga in timpul unei slujbe, de a sti ce ii framanta pe cei prezenti si a veni cu cuvinte de duh pentru ei in timpul predicii.
Adresandu-se celor prezenti, Mitropolitul Iosif a vorbit despre credinta si biserica, despre drumul imigrantului roman in lume si calea sa grea, despre tragediile recente si rugaciune. Mesajul sau emotionant a atins multe coarde sensibile. Mitropolitul a comparat in predica sa migrantii romani credinciosi cu apostolii trimisi desculti si fara bani in lume de Hristos. “Evanghelia necitita vorbeste despre apostolii trimisi de Hristos in lume fara sa aiba in buzunar nici un ban, cu mainile goale, cu picioarele goale, au fost trimisi la propovaduire. Vorbeam de insula Iona si de monahii, de ucenicii Sf. Columba, cei care au evanghelizat o mare parte din Europa. Asa au plecat la propovaduire. Dar, iubiti frati, din persecutati crestinii au ajuns de multe ori persecutori. Sa ii persecute pe altii. Dupa ce ei la inceput au fost persecutati. De aceea de-a lungul veacurilor, numele de crestini a fost patat de felul in care crestinii au trait evanghelia. De la apostolii care au plecat desculti fara paine in traista crestinii au ajuns sa fie foarte bogati sa creeze imperii sa ii domine pe altii. Si ce am facut cu toate astea? Ce am rezolvat? Am mai pastrat duhul evangheliei? Nici unii nici altii. Ne-a fost teama. Mantuitorul le-a spus ucenicilor sai: sa nu va fie teama. Unde va va ajunge noaptea acolo sa innoptati. Sa nu luati merinde pentru doua zile, nici bani sa nu aveti in desaga voastra. Cine va primeste pentru cuvantul vostru sa fie binecuvantat. Unde nu va primesc scuturati praful de pe picioarel voastre.
O sa zicem nu mai traim acele vremuri. Asa au zis crestinii mai apoi de-a lungul secolelor. Nu mai traim acele vremuri. Avem nevoie de bani multi, avem nevoie de putere. Si iata ca putere peste putere, puterea cheama alta putere, lumeasca, baneasca, materiala si asa mesajul evangheliei nu mai are putere. Vedeti cat am deformat noi crestinii aceasta trimitere a lui Hristos in lume. Dar ia uitati-va acum la dumneavoastra. Vorbesc acum de dumneavoastra crestinii ortodocsi care ati venit din Romania in mare parte. Ce ati avut la dumneavoastra cand ati ajuns aici? Nimic. Traiati multi in case, in cate un apartament, erati cate 10 in 3-4 camere, altii dormeati pe sub poduri, nu aveati biserica unde sa va rugati, nu aveati nimic. Dar cum un preot s-a dus in mijlocul dumneavoastra incet incet v-ati adunat, v-ati intarit unii pe altii, nu v-ati rugat in strada pentru ca iata fratii crestini anglicani v-au primit in biserica lor. Si ati avut unde sa va rugati. Pentru ca nu v-a fost teama. Sunt si din cei care zic- eu nu ma duc acolo ca nu e biserica noastra, nu ne putem ruga. Adica mai bines a nu ne rugam, sa nu slujim. Si iata cum dumneavoastra ati facut apostolat, cu nimic. Nu ati avut nimic. Poate nu ati avut nici bani, fiecare muncea peste masura pentru a supravietui aici. Zic peste masura pentru ca oricand un strain lucreaza mai mult pentru a fi apreciat si tinut. Iata ca oricand crestinul se poate smeri si poate sa redevina sarac si smerit. Sa nu impuna nimanui credinta lui prin forta ci prin forta credintei si a marturisirii iubirii din inima lui. Daca aceasta nu este, nimic nu este. De aceea dupa, iata, sapte ani, mai bine de sapte ani de cand vati adunat sa slujiti aici, de cand aceasta comunitate s-a infiripat.
Bucuria mea este sa vad perseverenta in ciuda tuturor neputintelor pe care le avem. Rabdarea, dragostea dvs fata de Hristos si fata de biserica au priit si s-a format o comunitate frumoasa. ”
Din nimic, cu daruire si rabdare, cu perseverenta, un lider poate sa adune in jurul sau oameni care sa il ajute sa cladeasca. Asa s-a intamplat la Nottingham. Un preot a venit sa faca parohia. Un prim spatiu a fost oferit pentru slujbe si preotul isi lua dupa fiecare slujba altarul in spate, il impacheta in masina si il ducea acasa pana la a doua slujba. Deoarece altarul nu putea ramane acolo. Apoi parohia s-a mutat la actuala biserica unde comunitatea ortodoxa romana se strange la slujbe, sarbatori si la celelalte activitati ale parohiei.
A slujit ani de zile atat la Nottingham cat si la Liverpool, deservind doua comunitati distincte de romani. Dupa ce la Liverpool preotul Dan Ghindea a reusit sa obtina pentru parohia de acolo propria biserica, donata de autoritatile locale au inceput lucrarile de renovare si strangerea de fonduri. Acum parohia de la Liverpool are un nou preot paroh iar parintele Dan ramane alaturi de comunitatea de la Nottingham sa conduca si sa se bucure de parohia de aici.
La finalul slujbei, Mitropolitul Iosif alaturi de preotul Dan au oferit celor care au contribuit prin munca voluntara, prin sacrificii si multa indarjire si perseverenta, la pastrarea parohiei, la cresterea acesteia si la ceea ce parohia de la Nottingham este astazi, scrisori de multumire, sub forma unor diplome ale parohiei.
Uitandu-ma la cei care au primit aceste scrisori de multumire, mi-a revenit in minte, ceea ce spuneam in urma cu sapte ani, la vizitele echipei Roman in UK in parohiile din Scotia, Leeds, Birmingham, Nottingham- ” Ferice de cei care fac parte din aceste comunitati romanesti create in jurul acestor parohii. Ei formeaza adevaratele comunitati de romani, ei pastreaza traditii si o identitate romaneasca de multe ori mai bine creionata decat a celor de acasa. ”
Un cadou din partea parohiei a primit si primarul consiliului Gedling, sub tutela caruia functioneaza parohia Sf. Apostoli Petru si Pavel.
“Va multumim pentru ca ne-ati invitat la aceasta slujba speciala pentru a vedea congregatia dumneavoastra si pentru a fi prezenti la slujba. Cred ca este foarte important pentru englezi ca mine si sotia mea sa vedem cum alte nationalitati, alte culte se poarta. Am ascultat traducerea a ceea ce Mitropolitul Iosif a spus si a fost impresionant sa auzim despre dezvoltarea comunitatii romanesti. Din partea consiliului Gedling Nottingham va multumim si sunt sigur ca puteti ca si comunitate doar sa cresteti, sa deveniti mai puternici. ”
Sarbatoarea parohiei s-a incheiat cu o agapa si un concert al coralei Evloghia.
Am plecat cand biserica era inca plina, gandindu-ma ca trecand peste toate nenorocirile care ne-au sensibilizat pe noi toti, trecand peste tristerea si amaraciunea care s-au asternut saptamani in sir in sufletele noastre, viata merge mai departe. Cei care ne dorim putem sa ne gasim locul undeva intr-o comunitate, asa cum acesti oameni si-au gasit locul in parohia de la Nottingham, ne putem gasi un preot duhovnic ca parintele Dan Ghindea si putem prin intermediul unei comunitati din care simtim ca facem parte, sa evoluam si sa ne bucuram de simtul apartenentei la ceva mai mare decat noi ca individ.
