Teoria Mesmerismului. Cum se manifesta credinţa în fenomene supranaturale, în urmă cu mai bine de 200 de ani
Adepţii mesmerismului susţineau că starea de sănătate a omului este strâns legată de magnetismul din interiorul corpului nostru
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, medicul german Franz Anton Mesmer emitea teoria mesmerismului. Conform acesteia, în natură se manifestă o forţă ascunsă, denumită “magnetism animal”, care leagă toate forţele existente în Univers şi, totodată, asigură echilibrul în interiorul corpului uman.
Istoricul englez Roy Porter a studiat acest fenomen şi l-a descris în articolele sale, printre care cel mai important este “Under the Influence: Mesmerism in England” (1985). Conform autorului, adepţii mesmerismului susţineau că starea de sănătate a omului este strâns legată de magnetismul din interiorul corpului nostru, iar bolile apar tocmai datorită debalansării acestui echilibru.
Porter susţine, în lucrările sale, că practicienii mesmerismului combinau metodele de tratament, cunoscute medicilor din acea perioadă, cu tehnici de hipnotizare. Mai mult decât atât, ei făceau din şedinţele lor de terapie adevărate spectacole publice, la care putea asista oricine. În cadrul unor astfel de evenimente erau angrenaţi specialişti în domeniul artelor spectacolului, dar şi actori şi oratori cu experienţă în organizarea reprezentaţiilor de teatru.
Un alt subiect pe care scriitorul britanic l-a abordat în cărţile sale a fost relaţia dintre mesmerism şi ştiinţă. Porter menţiona că “Mesmer privea magnetismul animal ca pe o forţă materială echivalentă cu lumina, căldura sau focul descrise de în legile naturii emise de Newton”. Deşi medicul german nu putea demonstra această teorie, credinţa sa în mesmerism nu contrasta cu cea în domeniile ştiinţifice.
Nu doar Mesmer avea o astfel de atitudine faţă de ştiinţă, ci şi cea mai mare parte a societăţii din care el făcea parte. Astfel, în epoca victoriană era răspândită ideea conform căreia comunicarea cu spiritele celor decedaţi putea fi demonstrată din punct de vedere ştiinţific, însă acest acest proces necesita foarte mult timp.
Deşi mulţi dintre noi ar putea fi surprinşi, credinţa în fenomene supranaturale este la fel de răspândită cum a fost în urmă cu circa 200 de ani. Cercetători asemenea lui Porter susţin că, în momentul de faţă, cele mai întâlnite forme de credinţă în forţe supranaturale sunt religiile, care continuă să atragă adepţi, indiferent de doctrina pe care o promovează.