DUMNEZEU PREFERĂ LEMNUL! Ce impact psihologic are melodia celor din trupa Taxi asupra preoţilor, credincioşilor, ateilor sau artiştilor
Psihologul Cezar Laurenţiu Cioc oferă informaţii detaliate despre mesajul şi impactul melodiei “Despre Smerenie” gândită de Dan Teodorescu, la care au participat 34 de artişti, oameni de media sau scriitori.
Apărută de câteva zile, melodia “Despre Smerenie” a făcut deja furori cu refrenul Dumnezeu preferă lemnul” şi a împărţit ţara în două tabere. Pe de-o parte unii spun că melodia e menită sa deschidă ochii romănilor şi să îi ajute să facă diferenţa între adevărata credinţă în Dumnezeu în comparaţie cu tăvălugul financiar reprezentat de Biserica Ortodoxă Romană, iar pe de altă parte preoţii şi o parte a credincioşilor îi acuză pe artişti de mesaje contra viziunilor bisericeşti. Ce mesaj transmite de fapt această melodie, de ce a făcut atâtea valuri şi ce efecte poate avea am aflat de la psihologul nostru.
“Niciuna dintre cele 34 de figuri publice participante la acest clip nu se gândea la ce amploare va lua melodia într-un timp atât de scurt. Iniţial, mesajul era de ponderare şi echilibru, dar din punct de vedere psiho-social efectele sunt atât la nivelul ideii construirii catedralei neamului cât şi la nivelul feţelor bisericeşti care fac exces de opulenţa, conduc maşini de lux sau desfăşoară afaceri neimpozitate în biserici. Lemnul din aceasta poveste e un simbol al ideii de lipsă de excese, de autenticitate în trăiri şi ponderare, valori care, în vremurile noastre, lipsesc multor reprezentanţi ai BOR.
Într-o ţară ca România, unde venitul mediu este mult sub cel minim din UE, mai-marii bisericii învârt sume colosale pe care mintea credinciosului de rând nici nu le poate concepe. Aici e linia de demarcaţie! Aici, artiştii fac ceva educaţie naţională, încercând să stabilească o diferenţă conceptuală clară între ideea de Dumnezeu şi cea de business. În vremurile noastre nu mai există drum la biserică fără a fi nevoit să pui mâna pe portofel, iar odată ce ai pus-o nu mai e spiritualitate ci tranzacţie financiară“, susține psihologul.
Cum percep oamenii obişnuiţi mesajul melodiei?
“Mesajul transmis de acesta melodie are efect asupra românilor care au deja orizonturi mai largi de viziune asupra lumii. Teoretic aceştia nici nu ar mai fi avut nevoie de acest cântec pentru că aveau deja convingerea formată. Asupra celor care tind să creadă mai mult în biserică, ritualuri sau cutume decât în idea de Dumnezeu, melodia va avea o influenţă limitată, ba chiar va stârni resentimente.
E minunată credinţa în Dumnezeu, eu însumi cred în EL! Totuși, trebuie educaţi oamenii din Romania în a diferenţia credinţa de afacere. Aici, enoriaşul obişnuit are mari probleme de conştientizare a situaţiei. Acesta asociază idea de om bun cu datul de bani la biserică şi NU este deloc aşa. Biserica din păcate nu mai e un loc al spiritualităţii, al reculegerii ci al fluxului financiar care curge veşnic dinspre enoriaş către buzunarele membrilor bisericii.
Ateii reprezintă cealaltă extremă! În viziunea lor, nimic dintr-ale bisericii nu se justifică. Iar e o percepţie în neconcordanţă cu cererea socială. Un procentaj masiv de oameni găseşte în biserică sensul vieţii lor. Noi românii avem unele dintre cele mai vechi lăcaşe de cult din Europa. Mănăstirea Densuș e unicat în lume. Ștefan cel Mare a creat mănăstiri care sunt si azi loc de pelerinaj. Caterdrala Mântuirii Neamului va fi secole de acum înainte atracţie turistică. Singura problemă a credinciosului non-naiv este sursa de finanţare. El se întreabă din ce motiv reprezentanţii bisericii au un statut social şi financiar net superior medicilor, profesorilor, functionarilor publici, statut provenit din donaţii ale credincioşilor, iar catedrala este finanţată din bani de la bugetul de stat. Este oare credinciosul manipulat personal, iar contribuabilul folosit social? Există o vorbă în popor cum că În fiecare oră se naşte câte un fraier, totul e să îl găseşti şi desigur ar fi un mare păcat, în toate sensurile cuvăntului, ca feţele bisericeşti să se raporteze la enoriași prin semnificaţia ei“ declară specialistul.
Ce spun membrii BOR ?
”Preoţii nu au întârziat să îşi aprere direcţia în care merg şi au întrebat retoric dacă artiştii ar prefera un spectacol mare sau unul mic! Prin asta, ei indirect au recunoscut că activitatea lor devine afacere. Artiştii fac marketing, caută profitul fără ocolişuri morale, dar biserica nu ar trebui structurată pe aceste principii. Unii preoţi, care ar trebui sa fie exemplu de mod de viaţă, conduc bolizi care costă mai mult decât casele enoriașilor, iar pentru a le plati vând credinţă, la metru, la kilogram, nu contează doar bani să iasă.
Activitatea în slujba Domnului se diferenţiază de celalate activităţi profesionale. Nu se justifică această comparaţie cu dorinţa artistilor de câștiguri financiare. Scopul declarat al celorlalte meserii este obţinerea de bani. În domeniul preoţiei NU aşa ar trebui să fie. E just că trăim într-o lume în care nu îţi mai poţi cultiva singur hrana, iar fără bani nu poţi trăi, dar atât surplus cât vor reprezentanţii bisericii e necurat“ mai spune Cezar Laurentiu Cioc.
Şi totuşi…în ce mai credem?
“Dacă discuţi cu adevărat sincer şi deschis cu un preot ce are o reală cunoaştere de oameni, îţi va spune că enoriaşii au nevoie de ghidare în viaţă, de speranţă, iar ei asta oferă. Ritualurile, cutumele, cântecele bisericeşti sunt nimic altceva decât instrumente de ghidare a oamenilor către scopurile bisericii. Din perspectivă socială, aici este cea mai importantă contribuţie a bisericii in societate, anume influenţează fluxul emoţional al maselor de oameni. În lipsa bisericii, acesti oameni nu ar mai şti in ce să creadă, nu ar avea un scop în viaţă. Unii s-ar refugia în droguri, alcool, violente în cautarea ghidării.
Este exact ca în cazul disparitiei marilor fosti lideri din tările islamice, Saddam Hussein, Muammar Ghaddafi etc. în urma cărora a urmat haos social sau terorism. Asta ar fi urmarea dispariţiei influenţei bisericii in societate. Totusi de la ghidare în smerenie la surplus financiar colosal e cale lungă și noi credincioşii vrem să credem că indiferent dacă Dumnezeu preferă doar lemnul sau nu, preoţii cu har nu preferă caii putere, luxul opulent, venitul pasiv şi construcţiile din banii bugetului de stat”, a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Instititul de Cercetare și Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti.
