Cuvantul de învățătură al Părintelui Arsenie Boca
“De la inceput e bine sa plecam cu cateva lucruri stiute si anume: ca toti oamenii, fara deosebire, suntem in aceeasi vreme si fiii oamenilor si fiii lui Dumnezeu. Adica, dupa trup suntem fapturi pamantesti, iar dupa duh fapturi ceresti, care insa petrecem vremelnic in corturi pamantesti. De la Dumnezeu iesim, petrecem pe pamant o vreme si iarasi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce si ajunge iar Acasa, rotunjind ocolul. Aceasta e cararea. Unii insa nu se mai intorc… […]
Dar Dumnezeu preamilostivul, din iubirea de oameni, a facut totul din partea Sa, ca sa-i intoarca pe oameni din povarnirea pierzarii intr-o cale noua, in calea mantuirii. De aceea Fiul, a doua Fata a lui Dumnezeu, S-a facut Om desavarsit – afara de pacat – si ne-a aratat Cararea. Prin urmare, calea mantuirii e chiar cararea pe care a mers Dumnezeu insusi ca om adevarat, facandu-ni-Se pilda intru toate si dandu-ne indrazneala. Pe cararea mantuirii inca merg doua feluri de calatori, caci de-atunci… un Tovaras nevazut si bun merge cu noi, cu fiecare, in toate zilele, cu fiecare rand de oameni, pana la sfarsitul veacului: Dumnezeu insusi si cu sfintii Sai, intovarasind nevazut pe oameni. […]
Calea mantuirii, prin urmare, ne desprinde de pamant spre Cer, ca pe unii ce stim ca de la Dumnezeu am iesit si iarasi la Dumnezeu ne-ntoarcem si lasam lumea.
Fericit cine se-ntoarce.”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cararea Imparatiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Romane a Aradului, Deva, 2006.
