7 lecții de la Isus prezent în Preasfântul Sacrament
Dintre toate darurile pe care Dumnezeu le-a oferit Bisericii Sale, cel mai mare este fără îndoială Preasfântul Sacrament, pentru că nu este altceva decât chiar Trupul, Sângele, Sufletul și Divinitatea lui Isus Cristos. În Euharistie, Mântuitorul nostru locuiește în mijlocul oamenilor în deplinătatea Sa. Dumnezeu este cu noi – ce poate fi mai minunat decât atât?
Dacă Preasfântul Sacrament este însuși Isus, iar sfințenia se găsește în imitarea lui Cristos, atunci Preasfântul Sacrament este o școală de sfințenie. Vă invit să petrecem câteva momente reflectând asupra unor trăsături ale lui Isus în Euharistie și asupra la ceea ce prezența Sa ne poate învăța atât despre sfințenie cât și despre masculinitate.
1. Smerenia
În Preasfântul Sacrament vedem profunda smerenie a lui Isus Cristos. Fiul lui Dumnezeu locuiește între noi sub chipul celui mai banal aliment. La urma urmelor, pâinea este o mâncare simplă, este mâncarea săracilor. Ea este aproape întotdeauna mâncată lângă ceva. Abia o sesizezi.
Dacă dorim să îl imităm pe Cristos, trebuie în primul și în primul rând să practicăm smerenia. Slujitorul nu este mai mare decât Stăpânul său. Trebuie să fim mulțumiți cu a nu fi observați, lăudați și apreciați. Trebuie să dăm toată gloria lui Dumnezeu, alegând să fim smeriți și fără pretenții – asemenea unei bucăți de pâine.
2. Tăcerea
Bărbații au prețuit dintotdeauna tăria tăcută, tăria care se demonstrează mai mult în fapte decât în cuvinte. În Euharistie, Isus ne întâmpină cu tăcere completă. Este gata să asculte tot ceea ce avem de spus, răspunzându-ne doar atunci când am făcut liniște în inimile noastre și când tăcem și noi asemenea Lui.
Sfinții au lăudat mereu virtutea tăcerii. În plus, suntem avertizați că vom fi judecați pentru fiecare cuvânt spus. Risipim cuvintele? Mai mult: ascultăm ceea ce spun ceilalți? Ca bărbați, avem adesea o dificultate în a asculta, dar ascultarea este un gest de iubire. Ascultați-vă soția și pe ceilalți din jurul Dvs, pe cei care poate sunt disperați căutând pe cineva care să le acorde atenție.
3. Iubirea
Majoritatea miracolelor euharistice au inclus transformarea ostiei în carne din ceea ce medicii au identificat a fi inima unui om. Acest lucru nu este întâmplător. În Preasfântul Sacrament, inima vie a lui Cristos arde de iubire pentru noi și tânjește în schimb după iubirea noastră. Pe Cruce, Cristos a murit purtând în inima Sa păcatele omenirii, vărsându-și pentru noi Sângele Său prețios. Da, iubire este ceea ce își dorește cel mai mult Isus de la cei pe care i-a răscumpărat.
Tu îl iubești pe Cristos? Dacă da, ascultă-l și poartă-ți crucea. Îl imiți fiind gata să îți dai viața pentru ceilalți, cu o iubire gata de sacrificiu.
4. Vulnerabilitatea
În Euharistie, Cristos este în mod complet vulnerabil. Prea des se întâmplă să fie tratat cu neatenție sau în mod abuziv, cu nepăsare sau răuvoitor, ca pe ceva banal și ignorându-i demnitatea. Și totuși, acesta este prețul pe care este dispus să îl plătească pentru a putea trăi în mijlocul poporului Său. Indiferent de câte ori este profanat sau călcat în picioare, literalmente sau figurativ, El continuă să vină la noi, din nou și din nou, spunând: „Nu vă voi părăsi niciodată și nici nu vă voi abandona”.
Iubim noi în acest fel? Ne deschidem inimile spre ceilalți, chiar dacă aceasta ar putea să aducă durerea de a fi respins? Iertăm de 70 de ori pe zi? Nu putem să iubim dacă ne blocăm inimile în frică. Trebuie să avem curajul de a fi vulnerabili, asemenea lui Cristos.
5. Răbdarea
Cristos ne așteaptă cu răbdare în tabernacolele și monstranțele din lumea întreagă. Ar aștepta o veșnicie pentru o singură vizită. Așteaptă să ne căim atunci când am rătăcit; așteaptă cuvintele noastre de angajament și de afecțiune; așteaptă să ne audă bucuriile și durerile; așteaptă să răspundă la dorințele noastre profunde.
Asemenea lui Cristos, și noi trebuie să fim răbdători cu ceilalți, în special cu cei care merită mai puțin sau care ne încearcă mai mult răbdarea. De asemenea, trebuie să așteptăm cu inimi pline de iertare întoarcerea celor care ne-au rănit sau ne-au abandonat.
6. Sărăcia
În timpul vieții Sale pe pământ, Cristos a fost sărac. A venit fără nimic și a plecat fără să aibă nimic. În Euharistie, Cel care a creat galaxiile vine la noi sărac. Și totuși, această sărăcie este doar materială, căci Isus vine bogat în haruri și în iubire. Dorește cu ardoare să ne dăruiască tot ce avem nevoie dacă noi îi cerem cu încredere. Dorește să ne binecuvânteze cu abundență de haruri, adevărata bogăție a sufletelor.
Materialismul și lăcomia se strecoară cu atâta ușurință în inimile noastre. Și totuși, suntem chemați să îl urmăm pe Cristos în sărăcie și detașare, dăruind cu generozitate celorlalți tot ceea ce am primit. Dăruiește și vei primi, mai mult decât poți cere sau spera.
7. Prezența
Darul prezenței lui Dumnezeu este cel mai mare dar. Pentru evreii din vechime nu exista o tragedie mai mare decât pierderea prezenței Domnului. La fel, nu exista o mângâiere mai mare decât cea dată de prezența Sa. La fel este și astăzi: dacă îl avem pe Isus, avem totul; fără El nu avem nimic. Și totuși, nu trebuie să călătorim departe pentru a ajunge în prezența lui Cristos – El este în parohia cea mai apropiată de noi, împlinirea vechii „pâini a prezenței” din templul evreiesc. Prezența Sa nu este abstractă, ideatică, ci reală și tangibilă. Putem spune cu bucurie că într-adevăr „Domnul Sabaot este cu noi, Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi” (Psalmul 46,11).
Dacă dorim să fim asemenea lui Cristos, trebuie să fim prezenți pentru cei care au nevoie de noi. Cât de mulți tați și soți absenți există astăzi! Cât de multe soții și câți copii au fost abandonați de bărbatul care este chemat să își dea chiar viața pentru ei! Ești prezent pentru familia ta? Soția și copiii tăi sunt prioritatea ta? Dacă ești soț și tată, prezența ta este un dar de neînlocuit. Fii prezent.
Concluzie
Dacă am reuși să îl imităm perfect pe Cristos prezent în Preasfântul Sacrament am fi sfinți. A face acest lucru nu este ușor. Cere căință și convertire constantă. Cere să lași omul cel vechi pentru cel nou. Aceasta este chemarea noastră. Vă încurajez să găsiți o capelă de adorație și să contemplați Preasfântul Sacrament. Vizitați-l pe Isus și adorați-l, cerându-i darul de a-l urma și a-l imita. Deschideți-vă inima în fața Lui, spuneți-i speranțele și temerile voastre, dorințele și nevoile voastre – și ascultați-l cum vă spune: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii”.
http://lumea.catholica.ro/2016/05/7-lectii-de-la-isus-prezent-in-preasfantul-sacrament/
