Sfântul și Marele Sinod: Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine – Document oficial
Biserica Ortodoxă, fiind Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, credecu tărie, în conştiinţa ei eclesială profundă, căocupă un loc central pentru promovarea unităţii creştine în lumea contemporană.
Biserica Ortodoxă îşi fundamentează unitatea pe faptul întemeierii sale de cătreDomnul nostru Iisus Hristos şi pe comuniunea în SfântaTreime şi în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolicăşi prin tradiţia patristică şi este trăită pânăastăzi în sânul ei. Biserica Ortodoxă are misiunea şi datoria să transmită şi săpropovăduiască întregul adevăr cuprins în SfântaScriptură şi Sfânta Tradiţie, ceea ce conferă Bisericii caracterul ei universal.
Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe pentru unitate, precum şi misiunea eiuniversală au fost exprimate de Sinoadele Ecumenice. Acestea ausubliniat, în special, legătura indisolubilă care există între dreapta credinţă şicomuniunea sacramentală.
Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat „pentru unirea tuturor”, a cultivatîntotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, cu cei deaproape şi cu cei de departe, a condus chiar cercetarea contemporană a căilor şi amijloacelor de restaurare a unităţii celor care cred înHristos şi a participat la Mişcarea Ecumenică încă de la apariţia acesteia,contribuind la formarea şi la dezvoltarea ei ulterioară. Dealtfel, datorită spiritului ecumenic şi filantropic care o caracterizează şi carevoieşte, după porunca divină, „ca toţi oamenii să semântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Timotei2, 4), Biserica Ortodoxăs-a străduit întotdeauna pentru refacerea unităţiicreştine. Astfel, participarea ortodoxă la mişcarea pentru restaurarea unităţii cuceilalţi creştini în Biserica cea Una, Sfântă,Sobornicească şi Apostolească nu este deloc împotriva naturii şi istoriei BisericiiOrtodoxe, ci constituie expresia constantă a credinţei şia tradiţiei apostolice în condiţii istorice noi.
Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe şi participarea sala Mişcarea Ecumenică se sprijină pe însăşi conştiinţaOrtodoxiei şi pe spiritul ei ecumenic, cu scopul de a căuta, pe baza credinţei şi atradiţiei Bisericii primare a celor şapte Sinoade Ecumenice,unitatea pierdută a creştinilor.
Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi tulburată. BisericaOrtodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şiconfesiuni creştine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele, dar crede că relaţiileei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea, câtmai repede şi cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii şi, în special,a învăţăturii lor generale despre Taine, har, preoţieşi succesiune apostolică. Astfel, ea are o abordare favorabilă, atât din motiveteologice, cât şi pastorale, faţă de dialogul teologic lanivel bilateral şi multilateral cu ceilalţi creştini şi, de o manieră mai generală,faţă de participarea la Mişcarea Ecumenicăcontemporană, având convingerea că pe calea dialogului ea aduce o mărturie dinamicăa plenitudinii adevărului în Hristos şi a comorilor saleduhovniceşti tuturor celor care se află în afara ei, cu scopul de a netezi caleaspre unitate.
În spiritul celor de mai sus, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participăastăzi activ la dialogurile teologice oficiale şi, majoritateadintre ele, în diferite organisme intercreştine naţionale, regionale şiinternaţionale, în pofida crizei profunde prin care trece MişcareaEcumenică. Această activitate multidimensională a Bisericii Ortodoxe izvorăşte dinsentimentul responsabilităţii şi din convingerea căînţelegerea reciprocă şi cooperarea sunt esenţiale „pentru a nu pune piedicăEvangheliei lui Hristos” (1 Corinteni9, 12).
Desigur, purtând dialoguri cu ceilalţi creştini, Biserica Ortodoxă nu ignorădificultăţile unei asemenea acţiuni; mai mult, ea cunoaşteobstacolele ce se ridică în calea unei înţelegeri comune a tradiţiei Bisericiiprimare şi nădăjduieşte că Sfântul Duh, care constituieîntreagă instituţia Bisericii (stihira vecerniei Rusaliilor), va plini pe cele culipsă (rugăciune la hirotonie). În acest sens, în relaţiilesale cu ansamblul lumii creştine, Biserica Ortodoxă nu se sprijină numai pe puterileomeneşti ale celor care poartă dialogurile, ci mai ales pecălăuzirea Sfântului Duh în harul Domnului, Care S-a rugat ca „toţi să fie una”(Ioan17, 21).
Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunţate de către Conferinţelepanortodoxe, sunt expresia hotărârii unanime a tuturor PreasfintelorBiserici Ortodoxe locale, care sunt chemate să participe activ şi continuu ladesfăşurarea lor, pentru ca astfel mărturia unanimă a Ortodoxieispre slava lui Dumnezeu Celui în Treime să nu fie împiedicată. În cazul în care oBiserică locală decide să nu-şi desemneze reprezentaţi laun dialog sau la o întrunire anume, iar dacă această decizie nu este luată la nivelpanortodox, atunci dialogul continuă. Absenţa unei Bisericilocale trebuie, în orice caz, să fie discutată în cadrul unei comisii ortodoxepentru dialog înainte de începerea dialogului sau a întruniriiîn cauză, pentru a exprima solidaritatea şi unitatea Bisericii Ortodoxe. Dialogurileteologice bilaterale sau multilaterale trebuie să se supunăevaluărilor periodice la nivel panortodox.
Problemele care apar pe parcursul discuţiilor teologice din Comisiile teologicemixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente pentrurevocarea unilaterală de către vreo Biserică Ortodoxă locală a reprezentanţilor eisau pentru întreruperea definitivă a participării ei ladialog. Retragerea din dialog a vreunei Biserici trebuie să fie evitată, de regulă,depunându-se eforturile necesare la nivel interortodox pentrurestabilirea reprezentativității complete a Comisiei teologice ortodoxe angajate îndialogul respectiv. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxelocale refuză să participe la întrunirile Comisiei mixte teologice a unui dialoganume din motive eclesiologice, canonice, pastorale sau morale,Biserica sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor PatriarhuluiEcumenic şi tuturor Bisericilor Ortodoxe, potrivit practiciipanortodoxe. În timpul consultării panortodoxe ulterioare, Patriarhul Ecumenic vaurmări consensul celorlalte Biserici Ortodoxe pentru a se puteaîntreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv o reevaluare a procesului unui dialogteologic, în cazul în care se va considera, prin unanimitate,ca fiind necesară.
Metodologia urmată în timpul desfăşurării dialogurilor teologice are drept scoprezolvarea diferenţelor teologice care au fost moştenite dintrecut sau a eventualelor diferenţieri apărute mai recent şi căutarea elementelorcomune ale credinţei creştine. Ea presupune şi informareacorespunzătoare a întregii Biserici (pleromei) despre evoluţia diferitelordialoguri. În cazul imposibilităţii depăşirii vreunei diferenţeteologice precise, dialogul teologic poate continua după ce a fost înregistratdezacordul constatat în privinţa acelei probleme punctuale şicomunicându-se despre acest dezacord tuturor Bisericilor Ortodoxe locale în vederealuării măsurilor care se impun.
Este evident că în timpul desfăşurării dialogurilor teologice, scopul comun altuturor este restabilirea finală a unităţii în credinţa ceaadevărată şi în iubire. Însă deosebirile teologice şi eclesiologice existente permitdesigur o oarecare ierarhizare în ceea ce priveşteobstacolele care stau în calea realizării scopului stabilit la nivel panortodox.
Specificul problemelor fiecărui dialog bilateral presupunediferenţierea metodologiei de urmat în fiecare caz; dar nu şi o diferenţiere în ceeace priveşte scopul, deoarece scopul este unitar în toatedialogurile.
Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare aactivităţii diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât maimult cu cât unitatea existentă a Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere şi să semanifeste şi în cadrul acestor dialoguri.
Finalizarea oricărui dialog teologic anunţat oficial corespunde încheierii lucrăriiComisiei teologice mixte corespunzătoare; iar atunci,Preşedintele Comisiei interortodoxe înaintează un raport Patriarhului Ecumenic,care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale,anunţă încheierea dialogului. Niciun dialog nu este considerat încheiat înainte de afi anunţat ca atare printr-o astfel de hotărârepanortodoxă.
În cazul încheierii cu succes a lucrărilor unui dialog teologic, hotărârea luată lanivel panortodox de restabilire a comuniunii eclesialetrebuie să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
Unul din principalele organisme ale Mişcării Ecumenice contemporane este ConsiliulMondial al Bisericilor (CMB). Anumite Biserici Ortodoxe au fostmembre fondatoare ale acestui Consiliu şi, mai apoi, toate Bisericile Ortodoxelocale au devenit membre. CMB este un organism intercreştinstructurat, în pofida faptului că nu reuneşte în cadrul său toate bisericile şiconfesiunile creştine eterodoxe. În acelaşi timp, există şialte organizaţii intercreştine şi organisme regionale, precum Conferinţa BisericilorEuropene (KEK), Consiliul Ecumenic al Bisericilor dinOrientul Mijlociu şi Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, alături de CMB,îndeplinesc o misiune importantă pentru promovarea unităţiilumii creştine. Biserica Ortodoxă a Georgiei şi cea a Bulgariei s-au retras dinConsiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997, iar a doua în1998, fiindcă aveau o părere proprie despre activitatea Consiliului Mondial alBisericilor şi, drept urmare, ele nu participă la activităţileintercreştine desfăşurate de CMB şi de alte organizaţii intercreştine.
Bisericile Ortodoxe locale, membre ale CMB, participă pe deplin şi în mod egal laorganismul Consiliului Mondial al Bisericilor şi contribuie,prin toate mijloacele care le stau la dispoziţie, la promovarea coexistenţei paşniceşi a colaborării cu privire la principalele provocărisocio-politice. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde lasolicitarea sa referitoare la constituirea unei Comisii specialeprivind participarea ortodoxă la CMB, conform mandatului Conferinţei interortodoxede la Tesalonic (1998). Criteriile fixate de Comisia specială,care au fost propuse de ortodocşi şi au fost acceptate de către CMB, au dus laconstituirea unui Comitet permanent de colaborare şi de consens, aufost ratificate şi încorporate în Statutul şi în Regulamentul de funcţionare aleCMB.
Biserica Ortodoxă, fidelă eclesiologiei sale, identităţii structurii sale interne şiînvăţăturii Bisericii primare a celor şapte SinaodeEcumenice, participând la organismul CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţiiconfesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitateaBisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată încadrul CMB nu poate fi produsul exclusiv al acordurilorteologice, ci şi al unităţii de credinţă păstrată în Sfintele Taine şi trăită înBiserica Ortodoxă.
Bisericile Ortodoxe membre consideră drept o condiţie sine qua non pentruparticiparea la CMB respectarea articolului fundamental al ConstituţieiCMB, potrivit căruia pot fi membri numai cei care cred în Domnul Iisus Hristos caDumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi mărturisescpe Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit SimboluluiNiceo-constantinopolitan. Ele (Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n.tr.) au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de laToronto (1950), intitulată „Biserica, bisericile şi ConsiliulMondial al Bisericilor”, sunt de o importanţă capitală pentru participarea ortodoxăla acest Consiliu. Este de la sine înţeles, prin urmare,că CMB nu este şi în nici un caz nu trebuie să devină o „supra-biserică”. „ScopulConsiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de anegocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele dinproprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu întrebiserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitateaBisericii. Nicio biserică nu este obligată să îşi modificeeclesiologia, după accederea la Consiliu… Mai mult, din includerea în Consiliu, nurezultă că fiecare Biserică este obligată să vadăcelelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului”(Declaraţia de la Toronto, §2).
Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumiicreştine sunt întotdeauna determinate pe baza principiiloreclesiologiei ortodoxe şi a criteriilor canonice ale tradiţiei bisericeşti dejaconstituite.
Biserica Ortodoxă doreşte să susţină lucrarea Comisiei pentru Credinţă şiConstituţie şi urmăreşte cu viu interes contribuţia teologicăa acesteia adusă până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate deaceasta, prin contribuţia valoroasă a teologilorortodocşi, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mişcarea Ecumenică pentruapropierea dintre creştini. În acelaşi timp, BisericaOrtodoxă are rezerve în ceea ce priveşte unele aspecte fundamentale legate decredinţă şi constituţie, pentru că bisericile şi confesiunilenon-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credinţă a Bisericii celei Una, Sfântă,Sobornicească şi Apostolească.
Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, dinpartea unor persoane individuale sau a unor grupuri, subpretextul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice. După cummărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe,păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal,care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, cea maiînaltă autoritate în aspecte de credinţă şi reguli canonice (canonul 6 al SinoduluiII Ecumenic).
Biserica Ortodoxă are o conştiinţă comună a necesităţii dialogului teologicintercreştin. De aceea şi consideră că este necesar ca acestdialog să fie totdeauna însoţit de mărturia în lume prin acţiuni de înţelegerereciprocă şi iubire, care să exprime „bucuria negrăită aEvangheliei” (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism, uniaţie sau altăacţiune de antagonism confesional provocator. În acestspirit, Biserica Ortodoxă consideră că este important ca toţi creştinii, inspiraţide principiile fundamentale comune ale Evangheliei, săîncerce să dea un răspuns unanim şi solidar, bazat pe modelul omului nou în Hristos,la problemele spinoase ale lumii contemporane.
Biserica Ortodoxă este conştientă de faptul că mişcarea pentru restaurarea unităţiicreştinilor ia forme noi, pentru a răspunde noilorsituaţii şi pentru a face faţă noilor provocări ale lumii contemporane. Esteimperios ca Biserica Ortodoxă să continue să aducă mărturia eiîn lumea creştină divizată, pe baza tradiţiei apostolice şi a credinţei sale.
Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca să se apropie ziua în careDomnul va împlini speranţa Bisericilor Ortodoxe şi „va fi oturmă şi un păstor” (Ioan 10, 16).
