Margelele de rugaciune – Tesbih
Exista un hadis in care se spune ca Profetul Muhammad (pacea asupra lui) a spus ca Dumnezeu a spus, “Cand aflu ca o persoana isi aduce aminte deseori de Mine, am grija de lucrurile lui, ii devin companion, vorbesc cu el, si devin prietenul sau intim.”
Margelele islamice pentru rugaciune folosite la pomenirea lui Dumnezeu se numesc in mai multe feluri: subha insemnand a exalta reprezinta numele in araba, sau mesbah ori mesbaha. Numele persan este tasbih cu varianta turceasca tesbih care este si varianta preferata, simplu deoarece folosirea margelelor este cea mai obisnuita in randul turcilor musulmani si deoarece turcii au produs cele mai fine si frumoase margele. Intr-adevar, in randul turcilor, realizarea de Tesbih a reprezentat o un mestesug de finete pana in jurul secolului XX. Cel mai celebru mestesugar a fost Horozun Salih.
Tesbihul obisnuit consta in 99 de margele. Acestea se impart in seturi de cate 33, fiecare set este despartit de celalalt printr-un disc numit nisane. Sirul este completat de o a suta margea care reprezinta sfarsitul, numita imame. Cele 99 de margele reprezinta calitatile revelate ale lui Dumnezeu, iar ultima, cea de-a suta reprezinta numele esentei: Allah.
Alte seturi de margele constau din numai 33 de margele sau 11. In orice caz, in mare parte matematica este aceeasi: 3 x 11 = 33 x 3 = 99.
Folosirea margelelor de rugaciune este respinsa de catre wahabiti si alti fundamentalisti. Ei spun ca Profetul nu a folosit niciodata aceste margele si ca ele au provenienta crestina si de aceea sunt haram (interzise) – reprezinta o emblema a tot ceea ce wahabitii incearca sa stearga din viata islamica.
Acesta este un exemplu bun de cum wahabismul este de fapt o forma de purificare etnica araba. Margelele sunt respinse deoarece ar reprezenta o inovatie dar in acelasi timp la bazele acestui resentiment sta faptul ca ele sunt turcesti, un simbol al Islamului turcesc. Aceste doua lucruri – inovatia si turcismul – sunt echivalente in wahabism. Ideologia Wahabi a fost realizata in opozitie cu dominatia otomana a arabilor, iar puritanismul wahabit incearca sa elimine toate aspecte non-arabe ale Islamului.
Dar contrar afirmatiilor wahabitilor, se pare ca musulmanii le-au furnizat crestinilor margelele de rugaciune, in timpul cruciadelor, si cum in Hadisuri nu exista relatare a Profetului cum ca ar fi folosit Tesbih, exista un hadis referitor numararea rugaciunilor folosind pietre – de la care sirul de margele este o extensie, si nu o inovatie.
Margelele traditionale se realizau dintr-o gama larga de materiale: aur, argint, fildes, carapace de broasca testoasa, chihlimbar, ebonita, roca de cristal, oase de camila, maslin, etc… Astazi, cele mai multe margele sunt realizate dintr-un plastic dur, iar sirul traditional de matase a fost inlocuit cu unul de nailon colorat.
S-a reportat ca Profetul Muhammad – pacea asupra sa – a spus, “Cand oamenii se aseaza si isi aduc aminte de Allah, ingerii ii inconjoara, mila ii acopera si pacea se rasfrange asupra lor.”
http://shakuka.blogspot.ro/2010/01/margelele-de-rugaciune-tesbih.html
