Papa Francisc: Rigiditatea și mondenitatea sunt un dezastru pentru preoți
„Preoții să fie mijlocitori ai iubirii lui Dumnezeu, nu intermediari care se gândesc la propriul interes”. Acesta este îndemnul Papei Francisc din predica ținută la Sfânta Liturghie celebrată în capela Casei Santa Marta din Vatican, vineri, 9 decembrie 2016. Întreaga predică a evidențiat ispitele riscante pentru slujirea preoțească. Papa a atras atenția asupra preoților „rigizi” care pun pe spatele credincioșilor greutăți pe care ei nu le poartă. A denunțat și ispita mondenității, care transformă preotul într-un funcționar, ceea ce îl face să devină „ridicol.” Acești preoți sunt asemenea copiilor cărora le oferi un lucru și nu le place, le oferi contrarul și nici așa nu este bine, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
În meditația sa, Papa Francisc s-a inspirat din cuvintele lui Isus care, în Evanghelia Liturghiei de vineri, subliniază nemulțumirea poporului, mereu nemulțumit. Chiar și astăzi, a mai observat Pontiful, „sunt creștini nemulțumiți – mulți – care nu reușesc să înțeleagă ceea ce ne-a învățat Domnul, nu sunt capabili să înțeleagă miezul revelației Evangheliei”. În continuare, a vorbit despre preoții „nemulțumiți” care, a avertizat Papa, „fac mult rău”. Trăiesc nemulțumiți, căutând mereu noi proiecte, „pentru că inima lor este departe de logica lui Isus” și de aceea „se plâng și trăiesc triști”. În schimb, logica lui Isus ar trebui să dea unui preot mulțumire deplină. „Logica lui Isus este aceea a mijlocitorului”.
Isus este mijlocitorul dintre noi și Dumnezeu. „Și noi trebuie să urmăm același drum care ne face mijlocitori, nu trebuie să devenim cealaltă figură atât de asemănătoare, dar care nu este aceeași, cea a intermediarului.” Acesta „își face treaba și primește plata”, „el nu pierde niciodată”. Mijlocitorul este total diferit: „Mijlocitorul se pierde pe sine pentru a uni diverse părți, își dă viața și pe el însuși. În cazul parohului, prețul este propria viață; plătește cu propria viață, oboseală, muncă, plătește cu multe lucruri pentru a-și uni turma, pentru a uni lumea, pentru a o duce la Isus. Logica de Mijlocitor, specifică lui Isus, este logica despuierii de sine.”
„Sf. Paul, în Scrisoarea către Filipeni, este clar sub acest aspect: ‘s-a despuiat pe Sine, s-a golit pe Sine’. Pentru a realiza această unire, a trebuit să ajungă până la moarte, moartea pe cruce. Aceasta este logica lui Isus: despuierea, golirea. Preotul este un mijlocitor foarte apropiat de poporul său”. Intermediarul, în schimb, își face treaba și găsește și altceva, „tot ca funcționar”, „nu știe ce înseamnă să-și murdărească mâinile” în mijlocul realității. De aceea, a afirmat Papa Francisc, „preotul transformându-se din mijlocitor în intermediar nu este fericit, este trist „. Astfel, caută puțină fericire „în a se face văzut, în a-și face simțită autoritatea”.
Intermediarilor din vremea sa, a adăugat Papa, „Isus le spunea că le place să se plimbe prin piețe” pentru a se face văzuți și cinstiți. „Pentru a se da importanți, preoții intermediari iau drumul rigidității. De multe ori sunt rupți de lume, de ceea ce este durerea umană. Pierd și ceea ce au învățat acasă, prin strădania tatălui, a mamei, a bunicului, a bunicii, sau a fraților… Rigiditatea biciuiește poporul lui Dumnezeu: ‘Aceasta nu se poate face și nici aceasta…’ Și multă lume care se apropie căutând puțină alinare, puțină înțelegere, este alungată de această rigiditate.” Împreună cu rigiditatea este analizată mondenitatea. „Un preot lumesc, rigid, este un nemulțumit, deoarece a luat-o pe drumul greșit.”
„Când vă faceți examinarea conștiinței, luați în considerare acest aspect: astăzi am fost funcționar sau mijlocitor? Am avut grijă de mine, m-am căutat pe mine însumi, comoditatea mea, ordinea mea sau am lăsat ca ziua să curgă în serviciul altora?” În încheierea predicii, Papa a propus trei „icoane” de „preoți mijlocitori și nu intermediari”. Primul este „marele” Policarp, care „nu negociază vocația sa și merge curajos către rug. Și când focul îl înconjoară, credincioșii prezenți simt mirosul pâinii. Așa sfârșește un mijlocitor: ca o bucată de pâine pentru credincioșii săi”. Cealaltă icoană este Sf. Francisc Xaveriu, care a murit tânăr pe plaja de la San-Cian, „privind China” unde dorea să meargă dar nu va putea, deoarece Domnul îl va lua la El. Și apoi, ultima icoană: Sf. Paul, la locul decapitării sale. Știa bine că ceea ce se întâmpla era din cauza trădării unora din interiorul comunității creștine, dar el a luptat mult, mult, în viața sa, iar acum se oferea Domnului ca o jertfă”. „Cum vreau să-mi închei viața de preot? Ca un funcționar, ca un intermediar sau ca un mijlocitor, pe Cruce?”
