Santa Maria de Guadalupe, “Împărăteasa Americii”
Guadalupe, cuvânt magic pentru toţi creştinii catolici din întreaga lume. Considerat ca fiind cel mai vechi loc de apariţii mariane de pe Pământ, recunoscut de Vatican, este şi cel mai vizitat, anual aici înregistrându-se cca. 16-20 milioane de pelerini. Pentru comparaţie, la Lourdes, în anul aniversar 2008, au fost înregistraţi cca. 8 milioane de pelerini. Astăzi Guadalupe, un cartier al capitalei statului Mexic, din sudul Americii de Nord, Ciudad de Mexico, atrage ca un magnet milioanele de pelerini, în special în perioada 9-12 decembrie, perioadă care marchează aniversarea a celor cinci apariţii ale Fecioarei Maria, indianului Juan Diego, în anul 1531.
Acest magnet a atras în perioada 7-15 decembrie 2012 şi un grup de 44 pelerini români conduşi de pr. Alois Moraru, de la Parohia “Fericitul Ieremia Valahul” din Roman, şi pr. Adrian Burca, de la parohia românească Lleida din Spania.
Acest pelerinaj a reprezentat pentru noi o experienţă cu totul deosebită. Fără îndoială, principală destinaţie a constituit-o Guadalupe. Aici într-o “capilla” din bazilica nouă am participat la prima sfântă Liturghie în limba română. Tot aici, dar în biserica principală, care poate primi cca. 10 000 de oameni, am avut bucuria de a participa în ultima zi a pelerinajului la sfânta Liturghie concelebrată, unde protagonişti au fost cei doi preoţi români alături de un preot local şi un preot din Venezuela. Pelerinajul nostru a beneficiat de sfinte Liturghii celebrate în limba română şi în alte locaţii deosebite de pe traseul nostru mexican: catedrala “Nuestra Se?ora de la Soledad” din Acapulco, catedrala “Santa Prisca” din Taxco, biserica “Nuestra Senora de los Remedios” din Cholula, biserica “San José y Nuestra Se?ora del Sagrado Corazón” din Mexico City.
Punctul culminant al pelerinajului la reprezentat manifestările din 12 decembrie, aniversarea celei de-a cincea apariţie a Sfintei Fecioare Maria, atunci când a făcut să apară o mulţime de trandafiri în plină iarnă şi când imaginea ei s-a imprimat pe tilma (mantia) lui Juan Diego, pentru a-l convinge pe episcopul locului de veridicitatea apariţiilor. În noaptea de 11 spre 12 decembrie la miezul nopţii în prezenţa Eminenţei sale primat al Mexicului Norberto Rivera, a început sfânta Liturghie solemnă concelebrată împreună cu un număr impresionant de preoţi în bazilica nouă. De fapt în această perioadă, atât în bazilica nouă, cât şi în Antigua Basílica de Santa María de Guadalupe, Parroquia de Indios, Exconvento de Capuchinas, sfintele Liturghii s-au celebrat din oră în oră începând cu ora 6.00 dimineaţa până la ora 24.00.
Impresionante au fost manifestările localnicilor. De fapt, întregul Mexic a fost în sărbătoare. Parohiile de pe întreg cuprinsul ţării şi-au trimis delegaţii la Guadalupe cu autocare, microbuze, autoturisme, maşini diverse, biciclete, însoţite de icoane şi statui ale “Morenitei”, cum îi spun cu drag mexicanii Sfintei Fecioare, împodobite cu ţesături tradiţionale multicolore şi cu mulţi trandafiri. Aceste delegaţii aveau în frunte torţe aprinse purtate în alergare de tineri şi tinere care se schimbau din loc în loc. Oraşul Mexico City a fost invadat de milioanele de pelerini care s-au adăugat celor cca. 20 milioane de locuitori. Străzile erau arhipline zi şi noapte, iar la tot pasul oamenii obosiţi dormeau sub cerul liber pe un timp senin cu temperaturi între 10 şi 20 grade. Zona sanctuarului era neîncăpătoare. Zeci de formaţii de dansatori, reprezentând diverse triburi de indieni, dansau şi cântau non stop în vacarmul tobelor şi instrumentelor muzicale. Dar cel mai impresionant a fost fluxul neîntrerupt de pelerini care se deplasau pe jos, uneori venind de la zeci şi chiar sute de kilometri purtând cu ei imagini şi însemne ale Fecioarei Maria de Guadalupe, ale sfântului Juan Diego, ale locurilor de baştină. Credinţa lor se manifestă şi prin deplasarea în genunchi pe ultimele sute de metri ale traseului. Grupuri, familii, femei, bărbaţi, tineri şi chiar copii, însoţiţi de imaginea “morenetei”, înaintau pe genunchi, încet, dar ferm, spre icoana sfintei Fecioare care îi aşteaptă deasupra altarului din bazilica nouă. Sute şi chiar mii de pelerini pe minut defilau prin faţa icoanei sfinte cu ajutorul a patru benzi transportoare. La tot pasul şi în timpul Liturghiilor răsuna Guadalupana, imnul de la Guadalupe însoţit de urale şi aplauze.
Într-adevăr Guadalupe merită apelativul de cel mai venerat loc de pelerinaj marian de pe glob, iar Sfânta Fecioară de Guadalupe apelativul de “Împărăteasa Americii”.
Iată câteva din descoperirile legate de mantia Sfintei Fecioare Maria de Guadalupe:
– Studii oftalmologice realizate pe ochii Mariei au detectat faptul că, apropiind de ei o sursă de lumină, retina se contractă, iar îndepărtând-o, se dilată din nou, exact cum se întâmplă într-un ochi viu.
– Temperatura fibrei de agavă, din care este făcută mantia, menţine o temperatură constantă de 36,6 grade, asemănătoare aceleia a unui om în viaţă.
– Unul dintre medicii care analizau mantia şi-a aşezat stetoscopul sub panglica pe care o are Maria la brâu (semn că este însărcinată) şi a auzit bătăi care se repetau ritmic, la 115 pulsaţii pe minut la fel ca un copil în sânul matern.
– Nu s-a descoperit nici o urmă de pictură în material. De fapt, la o distanţă de 10 centimetri de icoană, se vede doar ţesătură de agavă crudă: culorile dispar. Studiile ştiinţifice nu reuşesc să descopere originea coloraturii care formează icoană, nici modul în care a fost pictată. Nu se detectează urme de penel nici de altă tehnică de pictat cunoscută. Oamenii de ştiinţă de la NASA au afirmat că materialul care formează culorile nu aparţine nici unui grup de elemente cunoscute pe pământ.
– S-a trecut o rază laser lateral, peste ţesătură şi s-a constatat faptul că, la aceasta, coloratură nu se află nici pe faţă nici pe dos, ci culorile plutesc la o distanţă de trei zecimi de milimetru deasupra ţesăturii, fără a o atinge. Culorile plutesc în aer, pe suprafaţa mantiei
– Fibra de agavă, care constituie pânza icoanei, nu poate dura mai mult de 20-30 de ani. Acum câteva secole s-a pictat o replică a icoanei pe o pânză din fibră de agavă, însă aceasta s-a dezintegrat după câteva decenii. În schimb, la aproape 500 de ani de la minune, icoana Mariei este la fel de rezistentă ca în prima zi. Ştiinţa nu-şi explică originea incoruptibilităţii pânzei.
– Stelele vizibile pe mantia Mariei reflectă configuraţia exactă şi poziţia pe care o avea cerul Mexicului în ziua în care s-a produs minunea.
– Ştiinţa a descoperit că ochii Mariei deţin cele trei efecte de refracţie a imaginii a oricărui ochi omenesc.
– În ochii Mariei (de doar 7 şi 8 mm) s-au descoperit minuscule imagini omeneşti pe care nici un artist nu le-ar putea picta. Sunt două scene şi amândouă se repetă în ambii ochi. Imaginea episcopului Zumárraga din ochii Mariei a fost mărită prin intermediul tehnologiei digitale, descoperindu-se faptul că în ochii săi este reprodusă figura indianului Juan Diego, desfăcând pânza înaintea episcopului. Mărimea acestei imagini: a patra parte dintr-o milionime de milimetru.
