DE CE NU TREBUIE SĂRBĂTORITĂ ZIUA DE 8 MARTIE?
Cu toții știm că 8 Martie este ,,ziua internațională a femeii”. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am dat seama că aceastaă zi se serbează doar în țarile fostei URSS și în unele țări foste socialiste. De ce în celelalte țări nu se serbează aceasta zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revoluționară. Iata de ce în țările unde mișcarea comunistă nu a prins rădăcini, această sarbatoare nu s-a păstrat.
De ce însă ziua femeii-revolutionar a fost pusaă pe 8 Martie? Cine din liderii mișcării a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-au născut în această zi? Nici un rspuns… De aici reiese că motivele creării acestei sărbători nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sărbători cu această dată. Odată ce motivele au fost personale, ar trebui sa cercetăm mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute înca din copilrie. Numai ca abia nu demult ne-am permis să observăm că nu doar apertenența la Internatională și ideile revoluționare erau comune pentru ei, ci și o legătură etnică. Internatională, cum s-a constatat mai târziu, în mare parte era uninațională. Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mișcarea revoluționară din Europa sf. sec. 19 – inc. sec. 20.
Anume evreii au ridicat popoarele împotriva “lumii violenței” și au propus ca ea să fie “distrusă din temelie”. Instinctul mitic al revoluției pune întrebarea astfel: “Au fost în istorie femei care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei și au avut succes?” Rugind un european să dea un nume de femeie-lider, el negreșit va raspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Țetkin e evreică și pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poporului său. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociaza cu Estera din istoria biblică. De acea, atunci cînd Partidul a pus problema inființării unei sărbători feminine, Clara Țetkin și-a adus aminte de Estera.
Cu multe secole în urmă Estera și-a salvat poporul de mînia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai in Biblie. Esterei este închinată cea mai veselă sărbatoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârsitul lunii februarie – începutul lui martie. Aceasta sarbatoare nu are o dată fixă (ca și Pastele creștin) și e posibil ca în anul când s-a inființat “ziua internatională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluționar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta insă, in fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adica a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciți 75.000 de oameni – elita țării, din imperiul persan. Cum se poate sărbători o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii (unde se cântî, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar sa bea băuturi spirtoase pâna nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat fie Aman” si “binecuvintat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii să explice), în care și evreii și persii să se lupte cu armele în mâna, ci anume un macel. Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că întelegerea evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferită în creștinism sși iudaism. Creștinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Saău sa fie nimicit de dușmanii perși, iar iudaismul vede în toate popoarele un dușman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perșilor. Există în istoria gîndirii iudaice o părere precum că toate popoarele sunt oștile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie să se procedeze cu ele. In creștinism, războaiele și robia babiloniană din Vechiul Testament sînt ințelese în mod alegoric. În iudaism insă s-a păstrat ințelegerea literală a normelor și exemplelor vechi-testamentare. De ce un popor în istoria căruia au fost atitea suferințe, care a trecut prin atîtea devăstări, sărbătorește un masacru care în vechime i-a reușit? Internaționala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii dușmanilor, iar dușmanii Revoluției bineînteles au fost nu numai capitaliștii, ci și Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivație presupunerea caă in conștiința liderilor evrei ai Internaționalei, mișcarea revoluționară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obișnuința cu sărbătoarea Purim?
Creștinismul sărbătorește femeia într-un mod smerit, așa cum se cade. De fapt nici nu e normal să existe o saărbătoare diferențiată pe sexe, ca din moment ce exista o sărbătoare a femeii, logic ar fi să existe și o sarbatoare a bărbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem că femeia este subapreciata atunci când i se inchină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-și asigura condiția de om. Creștinismul nu sărbătorește firea umană, ci cinstesște nevoințele laudabile ale sfinților, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, mucenițe sau cuvioase, după nevoințele lor. Dar există o zi anume, prin care Biserica cinsteste femeile împreună, și anume ziua mironosițelor. Duminica mironosițelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosițe Maria Magdalena. Pentru a înlatura ideea de discreditare a femeii în fața bărbatului, Tradiția le numește nu numai sfinte femei, ci și întocmai cu Apostolii. Oricine viețuiește în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine viețuiește după legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie.
http://www.aparatorul.md/de-ce-nu-trebuie-sarbatorita-ziua-de-8-martie-2/
