Profeția lui Daniel
Data exactă a venirii Mîntuitorului a fost profețită cu cinci secole înainte!
În Vechiul Testament există peste 300 de referințe profetice distincte privitoare la venirea Mîntuitorului și la viața Sa pămîntească. Între toate acestea, profeția lui Daniel ocupă un loc aparte, uimind pînă astăzi și lăsînd fără replică chiar și spiritele cele mai circumspecte…
Duhul profetic
În Iisus Hristos s-au împlinit toate profețiile mesianice ale Vechiului Testament. Întruparea Sa a dat sens atît trecutului, cît și viitorului, reprezentînd, mai presus de orice tăgadă, cel mai de seamă eveniment petrecut înăuntrul istoriei. Ba chiar se poate afirma mai mult decît atît: istoria însăși s-a inaugurat sub semnul acestei făgăduințe, căci protopărinților (Adam și Eva) Dumnezeu le-a spus, atunci cînd i-a pedepsit pentru neascultare („păcatul originar”), că unul din sămînța femeii va zdrobi capul șarpelui (prin care se înțelege diavolul). Versetul cu pricina (Facerea 3, 15), deși foarte laconic, a putut fi numit, pe bună dreptate, Protoevangheliu („vestirea dintîi” sau „vestirea cea mai dinainte”). Tocmai din „sămînța femeii” (Fecioara Maria) se va naște trupește Mesia/Hristos, Mîntuitorul dumnezeiesc al lumii, Cel ce „S-a pogorît la iad și a sfărîmat puterea diavolului”.
Mai tîrziu, Dumnezeu i-a făgăduit patriarhului Avraam că din neamul lui se va naște Mesia. Or, Mîntuitorul Iisus Hristos s-a născut, într-adevăr, dintr-o fecioară care se trăgea „din sămînța lui Avraam”.
Patriarhul Iacov, nepotul lui Avraam, pe patul de moarte fiind, a profețit că Mîntuitorul se va naște atunci cînd evreii nu vor mai avea rege din neamul lui Iuda. Or, Iisus s-a născut, într-adevăr, pe cînd în Ierusalim domnea un idumeu pe nume Irod (37 î. Hr. – 14 d. Hr.), zis „cel Mare”. Acesta îl detronase pe ultimul rege din neamul lui Iuda, Antigon, înscăunîndu-se în locu-i. (Acest Irod nu trebuie confundat cu celălalt Irod, zis și Antipa, care va domni trei decenii mai tîrziu, făcîndu-se răspunzător de tăierea capului Sfîntului Ioan Botezătorul, și sub care a fost răstignit Hristos: Irod Antipa era fiul lui Irod cel Mare, ucigătorul pruncilor.)
Și Moise, marele legiuitor și profet, le-a spus alor săi, pe cînd i se apropia sfîrșitul: „Prooroc din mijlocul tău și din frații tăi, ca și mine, îți va ridica Domnul Dumnezeul tău; pe Acela să-L ascultați!” (Deuteronomul 18, 15).
Dar nu doar venirea Mîntuitorului a fost vestită de către cei vechi (așteptarea înfiorată a unui Mîntuitor, în paranteză fie spus, s-a făcut simțită și în lumea păgînă: la perși, la romani etc.), ci aproape toate aspectele și episoadele vieții Sale pămîntești au fost profețite cu multe sute de ani înainte de întrupare (a se vedea mai ales Isaia, Ieremia, Iezechiel), uneori pînă la cele mai mici detalii.
Profeția lui Daniel
Dar poate cea mai uimitoare rămîne descoperirea făcută prin proorocul Daniel. Iată mai întîi textul acestei profeții:
„Şi pe cînd vorbeam în rugăciunea mea, iată un om [de fapt, arhanghelul cu chip omenesc], Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară. Şi a venit şi mi-a grăit zicînd: Daniele, chiar acum am sosit ca să-ţi deschid mintea. Cînd tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am venit ca să-ţi vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la cuvînt şi înţelege vedenia! Şaptezeci de săptămîni sînt hotărîte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfîntă pînă ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, pînă ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia şi proorocia se vor pecetlui şi se va unge Sfîntul Sfinţilor. Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi pînă la Cel-Uns – Cel-Vestit – sînt şapte săptămîni şi şaizeci şi două de săptămîni [deci 69 de săptămîni]; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strîmtorare. Iar după cele şaizeci şi două de săptămîni, Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo vină în El, iar poporul unui domn va veni şi va dărîma cetatea şi templul. Şi sfîrşitul cetăţii va veni prin potopul mîniei lui Dumnezeu şi pînă la capăt va fi război – prăpădul cel hotărît. Şi El va încheia un legămînt cu mulţi într-o săptămînă [a șaptezecea], iar la mijlocul săptămînii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi urîciunea pustiirii, pînă cînd pedeapsa nimicirii cea hotărîtă se va vărsa peste locul pustiirii” (Daniel 9, 21-27).
Profeția aceasta este singura în care – dincolo de alte detalii surprinzătoare, cum ar fi dărîmarea templului (care s-a petrecut în anul 70 d. Hr.) – se indică DATA EXACTĂ A VENIRII MÎNTUITORULUI (de fapt, data „ungerii” Sale, a botezului ioanic, de cînd a început activitatea publică a Domnului). Savantul englez Isaac Newton (1642-1727) a fost cel dintîi care a demonstrat acest lucru, pe baze istorice și matematice. Cartea cu pricina, apărută postum (în 1733), purtînd titlul „Observații asupra profețiilor” (titlul complet, în original: „Observations upon the Prophecies of Daniel and the Apocalypse of St. John”), era considerată de Newton capodopera vieții sale. Cercetările ulterioare, inclusiv cele foarte recente, l-au confirmat întru totul.
