Casa bântuită de fantome din Naipu i-a pus pe jar pe localinici: ”Doar Dumnezeu îi mai poate salva!”
Casa bântuită de fantome din localitatea giurgiuveană Naipu a devenit un punct sensibil pentru autoritățile care par să nu înțeleagă ce se petrece în locuința respectivă. Polițiști, primar, viceprimar, angajați de la Protecția Copilului și psihologi, cu toții au trecut pragul locuinței în care pietre ajung de niciunde pe acoperiș, iar obiectele se mută în casă de unele singure. Mai ceva ca într-un film SF!
La 50 de kilometri de București, în satul Naipu aproape că nu mai e localnic să nu fi aflat de casa bântuită. La cârciumi, la gura porții sau la magazin, toți discută despre întâmplarea care i-a adus în centrul Universului. Nu și-ar fi dorit nicidecum asta, dar ce se întâmplă în locuința respectivă întrece orice imaginație. Vinovat, spun unii, ar fi un copil ce încă nu a început clasa a V-a, care ar avea puteri paranormale. Medicii l-au consultat, inclusiv ieri, dar nu au descoperit că puștiul ar avea vreo afecțiune.
Pe o stradă ce se rupe de șoseaua care leagă Capitala de Oltenia, câteva femei dezbat aprig subiectul. Gârbovite de muncă și de probleme, veteranele satului par să se fi pus la punct cu năzdrăvănia din satul lor. Că au aflat de la TV sau s-a dus vorba din gură în gură, bătrânele prind și mai mult viață. când le întrebăm de cazul respectiv. Sunt interesate de subiect! Își freacă mâinile crăpate de genunchii obosiți și ne povestesc. Doar așa ceva nu s-a mai auzit pe ulițele lor, acum asfaltate, pe care circulă, deopotrivă, căruțe și mașini cu mulți cai putere.
”Fantoma e băiatul. Ăla are energie în el, că el, când se uită zboară toate”, e categoric un moș, ce stă mândru în mijlocul șoselei. ”Spune că cineva i-a cules porumbul și i l-a adus în bătătură. Nu se știe cine, cum!”, sare de colo o bătrână care pare să știe mai multe. ”Fantoma a venit cu el”, glumește o altă veterană.
Discuția e tot mai aprinsă, subiectul e pe placul lor. ”Necuratul și-a băgat coada, nu se paote așa ceva!”, e convinsă mamaia care stă la doi pași de mine, pe un scaun uitat de timp.
”Și nouă ne vine să râdem. Poate vine fantoma și pe la noi”, glumesc pensionarele. Una, mai serioasă, le taie macaroana: ”Nu e nimic de râs, Doamne Ferește!”. ”Eu sunt singură acasă și mi-e frică”, ni se destăinuie o alta. ”Doar Dumnezeu îi mai poate salva. Doar El știe”, e concluzia unanimă a bătrânelolor care, de plictiseală, s-au strâns ciorchine la margine de drum.
