Noduri pe drum. Dialogul teologic între Bisericile Catolică şi Ortodoxă
Dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, dus înainte de Comisia Mixtă Internaţională, încă de la instituirea sa a fost conceput nu atât ca un forum pur academic, ci ca reflecţie comună a păstorilor şi teologilor din cele două Biserici despre unele teme teologice esenţiale în perspectiva viitoarei restabiliri a comuniunii depline între catolici şi ortodocşi. Din cauza naturii tipic ecleziale a comisiei, este foarte comprehensibil că drumul dialogului este condiţionat de evenimentele trăite de fiecare Biserică.
În acest sens, dialogul teologic a fost încurajat şi susţinut de multe şi semnificative întâlniri între catolici şi ortodocşi care au avut loc în 2018. Între evenimentele mai relevante trebuie amintită înainte de toate ziua de rugăciune şi de reflecţie despre pacea în Orientul Mijlociu, ţinută la 7 iulie la Bari, cu participarea papei Francisc şi a patriarhilor şi conducătorilor Bisericilor din Orientul Mijlociu. Pentru Bisericile ortodoxe erau prezenţi patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, patriarhul greco-ortodox de Alexandria, Teodor al II-lea, şi reprezentanţi ai patriarhiei greco-ortodoxe de Ierusalim, ai patriarhiei de Moscova şi ai Bisericii din Cipru. În afară de asta, trebuie menţionate vizitele la papa Francisc a patriarhului ecumenic Bartolomeu I (23-26 mai) şi a mitropolitului Ţinuturilor cehe şi al Slovaciei, Rastislav (9-12 mai). În sfârşit, au fost reînnoite schimbul tradiţional de delegaţii între Sfântul Scaun şi patriarhia ecumenică în ocazia sărbătorilor sfinţilor patroni (29 iunie la Roma, respectiv 30 noiembrie la Istanbul), comemorarea întâlnirii dintre papa Francisc şi patriarhul de Moscova, Chiril (12 februarie la Viena), colaborările culturale şi schimbul de studenţi cu patriarhia de Moscova şi Biserica din Grecia.
Pe de altă parte, în a doua jumătate a anului de puţin timp încheiat, s-a prezentat o provocare pentru dialogul teologic din cauza agravării tensiunilor dintre patriarhia ecumenică şi patriarhia de Moscova, datorită problemei ortodoxiei din Ucraina. Iniţiativele întreprinse de patriarhia ecumenică în vederea acordării autocefaliei Bisericii ortodoxe ucrainene au provocat reacţia puternică a patriarhiei de Moscova, care consideră Ucraina teritoriu canonic al său şi, prin urmare, vede iniţiativele patriarhiei ecumenice drept ingerinţe necanonice în propriile treburi interne. În pofida poziţiei de neutralitate absolută a Bisericii catolice în privinţa problemei autocefaliei ucrainene, este plină de consecinţe potenţial negative asupra lucrării Comisiei Mixte Internaţionale decizia Sfântului Sinod al patriarhiei de Moscova luată la 14 septembrie, ca urmare a numirii de către patriarhi ecumenică a doi exarhi pentru Ucraina, conform căreia, printre alte lucruri, se interzice participarea reprezentanţilor patriarhiei de Moscova la toate comisiile prezidat de un episcop din patriarhia ecumenică.
În acest context, format din lumini şi din umbre, de la 13 la 19 noiembrie s-a ţinut la mănăstirea din Bose reuniunea Comitetului de coordonare al Comisiei Mixte Internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica catolică şi Biserica ortodoxă. La reuniune, co-prezidată de cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi de arhiepiscopul Job de Telmessos, reprezentant al patriarhiei ecumenice pe lângă Consiliul Ecumenic al Bisericilor, au participat zece membri catolici şi nouă membri ortodocşi reprezentând diferite Biserici. Din cauza deciziei sinodale menţionate mai sus, n-au participat reprezentanţii patriarhiei de Moscova.
Nu este prima dată când reprezentanţii ruşi nu participă la o reuniune a Comisiei Mixte Internaţionale ca reacţii la iniţiative ale patriarhiei ecumenice. Ceva asemănător s-a întâmplat cu ocazia sesiunii plenare a comisiei ţinute la Ravenna, în 2007, când reprezentanţii patriarhiei de Moscova au părăsit lucrările din cauza participării unei delegaţii a Bisericii ortodoxe din Estonia, recunoscută de patriarhia ecumenică.
În pofida absenţei reprezentanţilor patriarhiei de Moscova, Comitetul de coordonare a fost de acord să continue lucrările. Membrii ortodocşi au făcut referinţă la o decizie luată în urmă cu câţi vani în contextul întâlnirilor de pregătire a Marelui Conciliu Panortodox, pe baza căreia lipsa reprezentanţilor uneia sau mai multor Biserici ortodoxe nu comportă suspendarea dialogului. În afară de asta, s-a afirmat că în ultimul deceniu, patriarhia de Bulgaria n-a participat niciodată la reuniunile comisiei fără ca acest lucru să fi pus la îndoială continuarea dialogului.
Comitetul de coordonare a examinat schiţele a două documente, primul intitulat Spre unitatea în credinţă: chestiuni teologice şi canonice, al doilea Primat şi sinodalitate în al doilea mileniu şi astăzi, pregătite de tot atâtea sub-comisii mixte care au primit mandatul lor la precedenta reuniune a comitetului, ţinută în septembrie 2017 la Leros, în Grecia, şi care s-au reunit în decembrie 2017 şi în iunie 2018.
Datorită timpului limitat avut la dispoziţie, membrii comitetului au considerat oportun să amâne pentru un moment ulterior studierea textului Spre unitatea în credinţă: chestiuni teologice şi canonice, şi să-şi concentreze atenţia asupra celui de-al doilea text Primat şi sinodalitate în al doilea mileniu şi astăzi, pentru că tema a părut în continuitate mai mare cu ultimul document aprobat de Comisia Mixtă Internaţională, intitulat Sinodalitate şi primat în primul mileniu. Spre o înţelegere comună în slujba unităţii Bisericii (Chieti, 2016).
Schiţa de document, care prezintă în mod sintetic principalele linii de dezvoltare a raportului dintre primat şi sinodalitate de la începutul celui de-al doilea mileniu până în zilele noastre, atât în Occident cât şi în Orient, a fost obiect al unei examinări serioase şi prelungite. Încă de la începutul reuniunii a apărut clară dificultatea de a ajunge la o interpretare comună a dezvoltărilor ecleziologice a Bisericii catolice şi a Bisericii ortodoxe, petrecute în cursul unui mileniu în care creştinii din Orient şi din Occident au trăit aproape mereu separaţi unii de alţii. Totuşi, tocmai din cauza înstrăinării reciproce care a caracterizat istoria celor două Biserici de-a lungul secolelor examinate, celei mai mari părţi a membrilor li s-a părut util să întocmească un document care să poate explica modul în care s-a realizat în cadrul Bisericilor raportul dintre primat şi sinodalitate prin diferitele faze ale celui de-al doilea mileniu şi motivul acestor dezvoltări. Îndeosebi, s-a considerat necesar să se integreze textul examinat cu o reflecţie teologică mai mare despre elementele esenţiale evidenţiate de investigaţia istorică.
La sfârşitul lucrărilor, s-a decis că observaţiile numeroase şi îmbogăţitoare ale membrilor Comitetului de coordonare vor trebui să fie cuprinse în schiţa de document cu scopul de a face textul mai structurat din punct de vedere teologic. Pentru această misiune a fost delegat un grup de redactare, care va trebui să se întâlnească pentru a revizui schiţa de document în aşa fel încât să prezinte o nouă versiune într-o următoare reuniune a Comitetului de coordonare, prevăzută în noiembrie 2019.
Bunul mers al reuniunii Comitetului de coordonare a fost posibil şi graţie ospitalităţii generoase şi călduroase oferite de comunitatea monastică din Bose. Membrii comitetului au fost primiţi de fondatorul comunităţii, fratele Enzo Bianchi, şi de prior, fratele Luciano Manicardi, care au adresat cuvinte de bun venit celor veniţi la prima sesiune de lucru.
Participarea membrilor catolici şi ortodocşi la momentele de rugăciune ale comunităţii au favorizat crearea unui climat de spiritualitate intensă, de care cu siguranţă au beneficiat discuţiile teologice.
În concluzie, dialogul teologic între Biserica catolică şi Biserica ortodoxă se află într-o fază deosebit de delicată. În timp ce Comisia Mixtă Internaţională începe să înfrunte câteva chestiuni care sunt în inima contenciosului istoric dintre cele două Biserici, nu se poate dori decât ca să continue şi să se dezvolte tot mai mult raporturile dintre catolici şi ortodocşi şi să se însenineze cât mai curând relaţiile intra-ortodoxe. Roadele dialogului teologic pot să fie primite şi apreciate numai atunci când creştinii, mergând împreună, rugându-se şi lucrând împreună, experimentează comuniunea care deja îi uneşte.
