Postul accelerează autofagia, îmbunătățind sănătatea și prelungind viața
„Sănătatea este o convenţie între tine şi corpul tău.” (Terri Guillemets)
„Să îţi doreşti să fii sănătos este o parte din sănătate”. (Seneca)
Cuprins:
1. Autofagia: sens și conținut
2. Postul și autofagia
3. Scopul Postului
4. Efectele benefice generate de post asupra organismului
5. Postul intermitent
6. Tipurile de post intermitent
Bibliografie
1. Autofagia: sens și conținut
„O bună definiţie înseamnă un pas în cunoaşterea lucrurilor”.
(George Călinescu, Aforisme şi reflecţii, p.79).
Autofagia este un proces natural permanent de autoconservare prin care organismul (1) reciclează celulele deficitare în vederea reînnoirii și a refolosirii lor și (2) îndepărtează celulele care nu mai pot fi reciclate, care ajung moarte.
Procesul de autofagie este întotdeauna prezent în organism, într-o anumită măsură, într-un mod autonom; cu toate acestea, creșterea sa substanțială, sinergetică, are loc pe perioada de înfometare, când scad nivelurile de glucoză.
Abținerea de la mâncare (înfometarea, adică lipsa de nutrienți) este principalul factor de accelerare al autofagiei.
Autofagia se bazează pe principiul pauzei de la a mânca, care conduce la o accelerare a regenerării celulare prin următorul proces: când creşte perioada în care simţim senzaţia de foame, celulele reciclează tot ce este vechi şi inutil din interiorul lor, reîntinerind corpul.
Accelerarea proceselor de autofagie are loc după ce stomacul s-a golit (în lipsa nutrienților) de mâncare, nivelul optim fiind atins pe perioada odihnei din timpul somnului de noapte.
Atunci când nu primește hrană, organismul începe să „devoreze” din ceea ce are deja la dispoziție, inclusiv din celulele îmbătrânite și bolnave, proteine deteriorate, virusuri și bacterii, făcând loc pentru regenerarea unor celule noi și sănătoase.
2. Postul și autofagia
„Sănătatea este o stare de armonie completă a corpului, a minţii şi a spiritului.”
(B.K.S. Iyengar)
În acest articol postul este abordat nu din punct de vedere religios, ci din punctul de vedere al celor care sunt preocupați de prevenirea bolilor, de încetinirea îmbătrânirii și/sau de prelungirea vieții printr-o alimentație rațională. Faptul că și prin posturile religioase se ajunge la asemenea efecte benefice (și chiar la mai mult) este o realitate de necontestat.
Beneficiile pe care postul intermitent le-ar putea avea asupra organismului sunt unele dintre cele mai mari preocupări de sănătate cu care se confruntă oamenii de știință din țările dezvoltate, fiind legate de prevenirea bolilor, încetinirea îmbătrânirii și prelungirea vieții.
De circa 20 de ani știința a început să cerceteze și să înțeleagă
(1) procesele de reciclare a proteinelor în perioada de înfometare;
(2) efectele benefice produse de o „înfometare programată” asupra organismului,
(3) autofagia, ca mecanism fiziologic, intracelular, prin care organismul scapă de celulele deteriorate prin reciclarea componentelor deficitare ale acestora în perioada de înfometare.
În sensul autofagiei, postul reprezintă interdicție de a mânca orice fel de alimente, pe o anumită perioadă, fiind permis numai consumul de apă, nu și de alte lichide.
Postul negru presupune să nu mănânci nimic în acea zi, ci doar să bei apă.
Postul, adică pauza de la a consuma orice fel alimente:
1) este o purificare a organismului de toxinele din unele alimente, fapt pentru care este benefic pentru sănătatea corporală și intelectuală;
2) declanșează autofagia;
3) generează două mari efecte benefice:
3.1) stimulează autofagia, proces de autoconservare prin care organismul reciclează celulele deficitare și îndepărtează pe cele care nu mai pot fi reciclate, care ajung moarte, și
3.2) stimulează și o renovare completă a corpului, încetinind procesul de îmbătrânire prin eliminarea vechilor gunoaie celulare și înlocuirea lor cu componente celulare noi.
Restricțiile alimentare mai severe pot provoca și probleme de sănătate, cum ar fi scăderea masei corporale, a densității minerale osoase, un risc crescut de anemie, de calculi biliari etc.
Părerile sunt diferite cu privire la „care este durata postului pentru ca autofagia să-și producă efectele?”
Studiile (cu o temeinică fundamentare științifică) efectuate până în prezent, nu au putut recomanda în mod clar o durată „optimă” a postului (în scop de autofagie), care să se potrivească oricărei persoane.
Odată ce e început postul intermitent, în general pe timpul nopții, se declanșează un complex de procese în corpul nostru, inclusiv autofagia.
Când organismul simte foamea (adică lipsa nutrienților), începe reciclarea celulelor alterate, a proteinelor și a aminoacizilor alterați.
Multă lume credea că atunci când postești, pierzi masă musculară, ceea ce nu este adevărat dacă îți cunoști bine propriul corp și duci un post benefic pentru sănătate.
„Cunoaște-te pe tine însuți”, fii conștient de propil tău corp și de propria ta sănătate, caută în tine însuți și înțelege (corect) ce îți face bine și ce îți face rău și, dacă reușești să înțelegi acest lucru, vei ajunge să fii cel mai bun medic pentru sănătatea ta. Atunci vei reuși să ții cel mai bun și cel mai sănătos post pentru sănătatea ta și vei ajunge la „Minte sănătoasă în corp sănătos”. Aceste citate au intrat în conştiinţa culturală a lumii prin semnificaţia lor filosofică şi morală, transmiţând un îndemn legat de dimensiunea spirituală a omului, de modul în care „Fiecare om este autorul propriei sale sănătăți sau boli.” (Buddha)
3. Scopul postului
„Înainte de a vindeca pe cineva, întreabă-l dacă este pregătit să renunțe la ceea ce l-a îmbolnăvit.”. (Hippocrate).
Scopul postului, din punct de vedere al sănătății, este să se stimuleze o stare de înfometare agreabilă astfel încât autofagia (care este „uzina de reciclare intracelulară”) să poată fi activată din plin.
Succesul postului, în scop de autofagie, este asigurat atunci când reușim să acceptăm foamea cu o atitudine pozitivă, ca fiind benefică pentru sănătate.
Este bine să ne cultivăm în minte ideea că o ușoară senzație de foame este un lucru bun și trebuie să fim dispuși să o suportăm pe o perioadă de 14 – 16 ore. Corpul se va adapta treptat cu postul. De modul în care fiecare reușește să-ți schimbe (seteze) mintea, așa îi va fi și sănătatea și corpul, sau „schimba-ți mintea, iar ea îți va schimba corpul”.
4. Efectele benefice generate de post asupra organismului
„Nimeni nu poate depăşi o problemă de sănătate
dacă foloseşte acelaşi clişeu de gândire care a declanşat afecţiunea”. (Thomas Edison)
Când începe foamea, încep să se obțină următoarele efecte benefice pentru organism:
1) autofagia a intrat în acțiune,
2) detoxificarea intracelulară operează din plin,
3) enzimele de revitalizare încep să lucreze accelerat,
4) proteinele defecte existente sunt utilizate până la capăt,
5) eliminarea substanțelor toxice din organism are loc din plin.
6) ca efecte secundare are loc o reducerea greutății și a grăsimii corporale.
În starea de înfometare, uzinele de reciclare din interiorul celulelor sunt activate și noi proteine sunt sintetizate din proteinele defecte sau „reziduale”.
Autofagia ajută la refacerea celulelor într-un interval de timp mult mai scurt, omul scăpând de oboseala corpului și a minții, căpătând un surplus de energie la muncă și la viață.
Când ajungem să ne simțim confortabil cu senzația de foame, avem dovada că uzina de reciclare funcționează printr-un proces declanșat în mod conștient.
5. Postul intermitent
„Ar trebui să faci bine trupului, pentru ca sufletul să aibă plăcere să locuiască în el”.
(Winston Churchill)
Postul intermitent este postul care se ține cu întreruperi, respectiv de a nu mânca timp de anumite ore (pe o anumită durată), care se întinde pe o zi sau două, după care se mâncă pe un anumit interval de timp, care, și în acest caz, se întinde pe o zi sau două.
Perioade de „foame programată”, adică de „post intermitent” și-o poate alege fiecare în funcție de cum o poate duce mai bine, în funcție de activitatea desfășurată, programul de muncă etc.
Postul intermitent, în sensul autofagiei, implică abținerea totală de la orice fel de mâncare, pentru o anumita perioada de timp, înainte de a manca din nou în mod regulat.
Postul intermitent este practicat:
1) fie din convingeri religioase:toate religiile impun abținerea de la alimente, în anumite perioade,
2) fie din necesitate pentru cei care sunt preocupați de prevenirea bolilor, de încetinirea îmbătrânirii și/sau de prelungirea vieții.
A nu se confunda „postul intermitent” cu „dietele”.
Postul intermitent este un stil alimentar în care alternează (1) perioadele de abținerea totală de la orice fel de mâncare (de post) cu (2) perioadele de alimentații normale, echilibrate, care sunt lipsite de restricții severe.
Postul intermitent se practică, de mii de ani, în toate religiile, din credință, prin abținerea de la mâncare, în anumite perioade.
Ignorat mult timp de știință, postul intermitent a fost adus în actualitate (în general, după anul 2000) de studii și analize (cu o temeinică fundamentare științifică) prin care se arată beneficiile acestuia și-l recomandă ca fiind util pentru un stil de viață sănătos (chiar mai util decât medicamentele și tratamentele, în anumite afecțiuni).
6. Tipurile de post intermitent
„Boala este încălcarea legilor naturii.” (Charles Simmons)
Exista diverse tipuri de „post intermitent”.
Metoda postului cu intervale de 16/8, constă în a nu mânca timp de 16 ore, după care se mănâncă în următoarele 8 ore.
Atât cele 16 ore de „pauză de masă”, cât și cele 8 ore în care se mănâncă, se pot întinde pe o singură zi calendaristică (cu durata de 24 de ore, începând cu miezul nopții și terminând la miezul nopții), fie pe două zile calendaristice (cel mai frecvent în cazul perioadei de post intermitent).
Cea mai ușoară și cea mai practicată metodă de post intermitent este de a termina masa de seară în jurul orelor 17 – 17:30 și a nu mai mânca până a doua zi în jurul orelor 8:00 – 8:30, adică de a face o pauză de mâncare de circa 14 -15 ore.
Se spune că ideal ar fi ca această pauză să fie de 16 ore, ceea ce este mai greu pentru foarte multe persoane.
Cele mai multe persoane suportă cel mai ușor și practică postul intermitent:
1) de 14/10, adică de a nu mânca timp de 14 ore și în a mânca în restul perioadei de 10 ore, sau
2) de 15/9, adică de a nu mânca timp de 15 ore și în a mânca în restul perioadei de 9 ore.
Sunt și persoane care mănâncă numai o singură dată pe zi, și nu cu scopul de a slăbi.
Un tip de post intermitent, numit 23/1, este acela în care o persoană nu mănâncă (postește) 23 de ore, folosind numai (circa) o oră pentru a mânca.
Am făcut aceste precizări pentru a se înțelege cât mai bine marea diversitate și a „posturilor intermitente”, programate, toate având ca element comun anumite perioade de înfometare prin care se asigură (cu certitudine) o viață cât mai sănătoasă.
„Există o mie de boli şi o singură sănătate.” (Arthur Schopenhauer) și cu toate că „Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită.” (Emile Augie) neglijăm faptul că „Nu este nimic mai scump decât boala şi ignorarea ei.” (Sigmund Freud).
Bibliografie
Hiromi SHINYA, în cărțile din Editura Lifestyle Publishing (traducere din engleză):
„Enzima Întineririi”, pg. 25 – 27 și 85 – 90.
„Factorul Microbian”, pg. 99 – 106, carte foarte importantă, care neapărat trebuie citită.
„Enzima Miracol”, pg. 25 – 26; 85 – 90.
Zecile de Site-uri existente pe Internet despre post și despre autofagie.