Ștergerea de pe fața pământului a omului, de către Dumnezeu
Rezumat. Dumnezeu a zis: „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut.” Și așa a făcut prin darea Potopului.
În Biblie, cartea Geneza, capitolul 4, versetele 6 – 24, se spune (sublinierile și culorile îmi aparțin):
„6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui.”
7 Și Domnul a zis: «Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.»”
„11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
12 Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că pământul era stricat; căci orice făptură își stricase calea pe pământ.
13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.”
„17 Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut și au ridicat corabia, și ea s-a înălțat deasupra pământului.
18 Apele au ajuns mari și au crescut foarte mult pe pământ, și corabia plutea pe deasupra apelor.
19 Apele au ajuns din ce în ce mai mari și toți munții înalți, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiți.
20 Cu cincisprezece coți s-au înălțat apele deasupra munților, care au fost acoperiți.
21 Și a pierit orice făptură care se mișca pe pământ, atât păsările, cât și vitele și fiarele, tot ce se târa pe pământ și toți oamenii.
22 Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viață în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit.
23 Toate făpturile care erau pe fața pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe și ce era cu el în corabie.
24 Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.”
Și „Lumea de atunci a fost distrusă când a fost inundată de apă.“ (Vezi și Biblia, 2 Petru 3:6)
Prin Potopul dat, Dumnezeu a omorât nu numai pe păcătoși, dar și pe oamenii nevinovați, inclusiv pe ci care trăiau în sfințenie, care și-au dedicat întreaga viață spre slujirea Sa !?
Întrebarea care se pune: decât să nimicească întreaga omenire, de ce Dumnezeu nu a oprit păcatul prin puterea Sa ?
Răspunsurile sunt pe cât de multe, pe atât de diferite, dintre care voi menționa numai pe cel al lui Epicur (n. 342 î.Hr.– d. 270 î.Hr.):
„Vrea Dumnezeu să prevină răul, dar nu poate? Atunci nu e atotputernic.
Poate, dar nu vrea?Atunci e malefic.
Şi poate, şi vrea? Atunci de unde vine răul?
Nici nu poate, nici nu vrea? Atunci de ce să fie numit Dumnezeu?”
Oare omenirea de acum este mai bună decât cea dinaintea Potopului, pe care Dumnezeu s-a supărat așa de rău ?
Oare urmează o nouă supărare a lui Dumnezeu, care va spune din nou, pentru a doua oară, că îi pare rău că l-a făcut pe om la fel de păcătos și, mâhnit în inima Lui, va hotărî din nou să șteargă de pe fața pământului și această omenire, fără să țină cont, ca și în trecut, de mulțimea de oameni nevinovați, și cu atât mai mult de cei care și-au jertfit viața pentru El ?
În bunătatea Domnului, totul este posibil, inclusiv o nouă ucidere a întregii omeniri, de data aceasta mult mai simplu, în câteva ore, chiar în câteva minute, printr-un Potop nuclear !
Și totuși, revenim cu aceeași firească întrebare: decât să nimicească întreaga omenire, de ce Dumnezeu, în bunătatea Sa, nu o îndreaptă prin puterea Lui ?
Dacă Dumnezeu este așa de bun, de ce a făcut și prima omenire (cea de la facerea lumii și până la Potop) și a doua omenire (cea de la Potop și până în zilele de azi) așa de rele ?
Numai pentru a avea ce distruge ?, în bunătatea Sa !?
Epicur…, Epicur…, de circa 2.400 de ani, mare bătaie de cap ai dat oamenilor, care gândesc !!!
