Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Gnoza sau despre învățătura primară a Bisericii

Cercetătorii încă nu au reușit să descopere și să dovedească, fără putință de tăgadă, originea Gnozei, chiar dacă, de-a lungul timpului, au existat mai multe ipoteze în acest sens. Unii au considerat că originea Gnozei trebuie căutată în religiile dinaintea creștinismului, alții au considerat că Gnoza s-a ivit în sânul creștinismului ca o erezie, iar un număr foarte mic de cercetători au considerat că Gnoza este învățătura primară a Bisericii creștine, iar cea oficială(catolică) este cea eretică.
Printre ipotezele ce situau sâmburele Gnozei înafara și înaintea creștinismului putem remarca presupusa origine a gnozei în iudaism. Un adept al acestei idei este Gershom Scholem care spune că există o înrudire între gândirea cabalistică și cea gnostică: ,,Cu alte cuvinte, Cabala nu este dualistă, deși sub aspect istoric există o strânsă legătură între modul cabalist de gândire și cel al gnosticilor, pentru care Dumnezeul ascuns și Creatorul sunt principii opuse”(Gershom Scholem,,Curente majore ale misticii iudaice”,Editura HASEFER,București,2020,pag.25). Ioan Petru Culianu a remarcat de asemenea ideea acesta la Gershom Scholem: ,,Una dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism (…) Din păcate, legătura dintre mistica iudaică și gnosticism a devenit una dintre renumitele idees fixes ale lui Scholem, ducându-l la inventarea unei tradiții gnostice care ar conduce, prin bogomilism și catharism, până la primii kabbaliști din Provența și la cartea Bahir”(Ioan Petru Culianu,,Arborele Gnozei”,Editura Polirom,Iași,2005,pag.70). Alți cercetători ai Gnozei, precum Schenke și Quispel, au încercat să dovedească, de asemenea, originea gnozei în sânul iudaismului, ca o reacție la distrugerea celui de-al doilea Templu: ,,O dată cu Schenke și Quispel, gnosticismul este pus mai ales în relație cu istoria religioasă a iudaismului, căruia îi lipsesc reprezentările dualiste. Proveniența lor se explică la rigoare printr-o revoluție care afectează iudaismul după distrugerea Templului din anul 70, sau prin dezvoltarea unor credințe în marginea religiei samaritene, după cum crede, recent, Jarl Fossum(The Name of God)”(Ioan Petru Culianu,,Gnozele dualiste ale Occidentului”,Editura Nemira,București,1995,pag.27). Este imposibil ca Gnoza să se fi născut în sânul iudaismului, indiferent dacă vorbim de iudaismul ortodox sau de diferitele facțiuni sau de mistici. Motivul principal este acela că evreul se identifică cu Legea, în timp ce Gnoza este antiiudaică și împotriva Legii: ,,antiiudaism, antinomism, adică revoltă împotriva Legii; acestea sunt, în mare, trăsăturile proeminente sau temele principale ale Gnozei”(Henri-Charles Puech,,Despre gnoză și gnosticism”,Editura Herald,București,2018,pag.255).
O altă variantă este aceea în care originea Gnozei este situată în Zoroastrism, dar nici această variantă nu poate fi adevărată, după cum bine remarca Ioan Petru Culianu în cartea sa Arborele Gnozei: ,,Dualismul zoroastrian este procosmic, gnosticismul este anticosmic. Al doilea nu poate deriva din primul”(Ioan Petru Culianu,Op.cit.pag.52). Edwin M. Yamauchi are dreptate când spune că originea gnozei nu poate fi căutată decât în sânul creștinismului și că este imposibil să vorbim de Gnoză înaintea creștinismului: ,,Un gnosticism cu o teologie, o cosmogonie, o antropologie și o soteriologie bine articulate nu poate fi clar identificat înaintea erei creștine”(Edwin M. Yamauchi,apud. Ioan Petru Culianu,,Arborele Gnozei”,Polirom,2005,pag.84).
În sânul creștinismului, cercetătorii au privit Gnoza, fie ca o erezie față de creștinismul catolic, fie, mai rar, ca trunchiul principal al creștinismului din care s-a rupt religia catolică ca o erezie. Cu alte cuvinte Gnoza sau este învățătura primară a Bisericii creștine sau este erezie. Noi considerăm, asemenea lui Henri-Charles Puech, că Gnoza s-a născut odată cu creștinismul catolic sau oficial al Bisericii, mai precis considerăm că Gnoza este învățătura Sfântului Apostol Pavel și, în parte, a Sfântului Apostol Ioan, iar creștinismul catolic, pe care l-a urmat biserica până în zilele noastre, este învățătura apostolului Petru și a celorlalți apostoli ce L-au părăsit pe Mântuitorul când a fost răstignit: ,,S-a căzut de acord să se facă din Gnoză o erezie creștină. Ramură de nesuferit ieșită din trunchiul ortodoxiei, GNOSTICISMUL SE NAȘTE ODATĂ CU CREȘTINISMUL(oare unul dintre primii gnostici nu ar putea fi Nicolae, unul dintre cei șapte diaconi instituiți de Apostoli?) și în interiorul Bisericii, căruia a început să îi pângărească fecioria nepătată după moartea Apostolilor ori în vremea lui Traian sau al lui Hadrian”(Henri-Charles Puech,Op.cit.pag.246-247).
Noi nu considerăm că Gnoza este o erezie și nici pe gnostici nu îi considerăm eretici. Ei au fost considerați eretici pentru că biserica oficială a primit în sânul ei mulți iudei și a vrut să-i protejeze pe aceștia sau mai bine spus aceștia au început să influențeze din interior drumul și gândirea pe care a mers biserica oficială/catolică. Mai mult decât atât, apostolul Petru, încă se considera evreu și considera că Legea este bună și că era de la Dumnezeu: ,,Marii gânditori gnostici erau eretici nu în sensul că au părăsit drumul principal, ci în sensul că drumul pe care au apucat-o nu era direcția în care drumul principal a fost construit după aceea”(Francis C. Burkitt,,Biserica șu gnoza”,Editura Herald,București,2008,pag.21).
Mântuitorul a vorbit în Evanghelii despre gnostici și le-a spus clar apostolilor(adică lui Petru și compania) să nu-i oprească pe aceștia chiar dacă nu merg după ei(după Petru și ceilalți): ,,Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi. Iar Mântuitorul a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău”(Marcu9:38-39). Este clar că aici Mântuitorul a vorbit despre gnostici(sensul cuvintelor este și unul profetic) care nu mergeau după biserica lui Petru și a celorlalți apostoli, dar credeau în Mântuitorul și săvârșeau minuni în numele Său.
Există o diferență fundamentală între creștinismul catolic și Gnoză, iar această diferență constă în faptul că, asemenea iudaismului, creștinismul catolic(sau oficial) a considerat mereu că lumea aceasta este creată de Dumnezeu, pe când Gnoza consideră că lumea aceasta este opera Diavolului(sau a demiurgului), iar în unele cazuri opera colectivă a șapte îngeri: ,,Fie că a fost dualist, fie că nu, creștinismul se deosebește de gnosticism prin aceea că n-a considerat niciodată că lumea aceasta ar fi fost creată de altcineva decît Dumnezeu însuși”(Ioan Petru Culianu,,Arborele Gnozei,pag.48). Există câteva trăsături sau caracteristici ale Gnozei printre care: ,,Se atribuie uneori dualismelor Occidentului trăsături comune: anticosmismul sau ideea că lumea aceasta este rea, antisomatismul sau credința că trupul este rău, encratismul sau ascetismul mergând până la refuzul căsătoriei și al procreației”(Ioan Petru Culianu,,Gnozele dualiste ale Occidentului”,Editura Nemira,1995,pag.15).
Cu alte cuvinte Gnoza spune că lumea aceasta este rea și nu este de la Dumnezeul creștinilor, ci este de la Diavol(Demiurg) sau dumnezeul Vechiului Testament, trupul acesta de carne este rău, iar ascetismul este bun. Noi considerăm că aceasta este învățătura fundamentală a creștinismului și a Bisericii primare. Aceasta este învățătura Sfântului Apostol Pavel și, în parte, a Sfântului Apostol Ioan.
Și acum să începem să dovedim aceste lucruri cu Noul Testament în fața noastră. Una dintre caracteristicile principale ale Gnozei este anticosmismul, ideea că lumea aceasta este rea și că nu este de la Dumnezeul creștinilor, ci este formată de Diavol(Demiurg) sau de 7 îngeri. În Evanghelia după Ioan, Mântuitorul spune clar, cu subiect și predicat, că împărăția Sa nu este din lumea aceasta, deci lumea aceasta nu este făcută de Dumnezeu: ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”(Ioan18:36). Mântuitorul nu a propovăduit lumea aceasta, ci împărăția cerurilor. De altfel, Mântuitorul spune clar că nu se roagă pentru lumea aceasta, ci doar pentru acei oameni ce sunt ai Săi: ,,Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi”(Ioan17:9). Mântuitorul se roagă pentru acei oameni ce sunt ai lui Dumnezeu și nu pentru lume care nu este făcută de Dumnezeu.
Să vedem acum cine stăpânește lumea aceasta, a cui sunt împărățiile lumii, și cum este numit cel ce stăpânește peste lume în Vechiul și în Noul Testament: ,,Aşa zice Cirus, regele Perşilor: Toate regatele pământului, Domnul Dumnezeul cerului mi le-a dat mie şi mi-a poruncit să-I zidesc templu în Ierusalimul cel din Iuda. Cine este între voi din tot poporul Lui? Domnul Dumnezeul lui să fie cu el, şi să se ducă acolo”(2Paralipomena36:23),,Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului locuit şi I-a zis: Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi strălucirea lor, căci mie îmi este dată şi eu o dau oricui voiesc. Dacă deci Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Şi răspunzându-i Mântuitorul a zis: Înapoia Mea, Satan! Este scris: Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti”(Luca4:5-8). Oare cum se face că cel ce dă toate împărățiile lumii acesteia este numit ,,Domnul Dumnezeul cerului” în Vechiul Testament și ,,Diavolul” în Noul Testament? Nu cumva Vechiul Testament are o divinitate diferită de cea din Noul Testament? De ce le spune Pavel atenienilor că dorește să le propovăduiască pe acel Dumnezeu necunoscut? Oare nu știau atenienii de divinitatea/divinitățile evreilor? ,,Căci străbătând oraşul vostru şi privind la ce vă închinaţi voi, am aflat şi un altar pe care este scris: Necunoscutului Dumnezeu. Deci eu vă vestesc vouă pe cine voi cinstiţi fără să-l ştiţi’’(Fapte17:23). Este imposibil ca atenienii să nu fi auzit de dumnezeul/dumnezeii evreilor căci în Faptele Apostolilor ni se spune clar că Moise din vechime are oameni în toate cetățile care să-l predice: ,,Căci, încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l predică”(Faptele Apostolilor15:21). Dar chiar Mântuitorul spune în Evanghelia după Ioan că lumea aceasta până la Mântuitorul nu L-a cunoscut pe adevăratul Dumnezeu și că Dumnezeu a fost necunoscut pentru ei până atunci: ,,Dar Cel care M-a trimis este adevărat și VOI NU-L CUNOAȘTEȚI”(Ioan7:28). Adevărul este că Pavel predica alt Dumnezeu și nu pe dumnezeul/dumnezeii evreilor după cum spune în mod vădit în altă parte: ,,Tot astfel, frații mei, prin trupul Mântuitorului, si voi ați murit în ce privește Legea, CA SĂ FIȚI AI ALTUIA, adică ai Celui ce a înviat din morți; si aceasta, ca sa aducem rod pentru Dumnezeu”(Rom.7:4). Dacă lumea aceasta este făcută de Dumnezeu de ce spune Sfântul Apostol Pavel că Mântuitorul venind la noi ne-a eliberat din puterea Satanei și din împărăția sa și ne-a mutat în împărăția lui Dumnezeu? ,,Mântuitorul ne-a eliberat de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui”(Coloseni1:13).
Sfântul Apostol Pavel spune clar că toată creația este stricată și că toată creația este deșertăciune. Oare ar fi putut să spună așa ceva Apostolul dacă lumea aceasta era făcută de Dumnezeu? Căci dacă despre lucrarea lui Dumnezeu spune cineva că este deșertăciune atunci și creatorul tot deșertăciune este, dar este clar că Sfântul Pavel nu considera că lumea aceasta este făcută de Dumneazeu, ci de Diavolul care este tatăl stricăciunii. Creația dintâi este a lui Dumnezeu, lumea de aici este a Diavolului: ,,Căci creația a fost supusă deșertăciunii, nu de voie, ci din cauza celui ce a supus-o, cu nădejdea însă că însăși creația va fi eliberată din robia stricăciunii, în libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. Căci știm că până în ziua de azi, toată creația suspină și suferă durerile nașterii”(Romani8:20-22). Când Apostolul spune că lumea este supusă stricăciunii ,,nu de voie, ci din cauza celui ce a supus-o” trebuie să înțelegem că inițial creația a fost bună, dar prin căderea Diavolului și a acelora ce l-au urmat a apărut lumea aceasta care este lumea lui.
Dacă lumea aceasta a fost făcută prin înțelepciunea lui Dumnezeu, de ce spune Sfântul Apostol Pavel că înțelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu? ,,Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu”(1Corinteni3:19). De aseemenea Sfântul Apostol Pavel face o distincție clară între duhul lumii care nu este al lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu: ,,Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu”(1Corinteni2:12). Prin înțelepciunea lumii acesteia care nu este cea a lui Dumnezeu, nu Îl putem cunoaște pe Dumnezeu: ,,Lumea cu înțelepciunea ei n-a cunoscut pe Dumnezeu”(1Corinteni1:21). Și mai spune Apostolul: ,,N-a făcut Dumnezeu nebunie înțelepciunea lumii acesteia?”(1Corinteni1:20). De asemenea Mântuitorul pune într-o antiteză vădită Duhul Sfânt cu lumea aceasta, ceea ce înseamnă cu lumea aceasta nu a fost făcută prin Duhul Sfânt și astfel nu este de la Dumnezeu: ,,Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi”(Ioan14.17).
Sântul Apostol Ioan spune cu subiect și predicat că lumea aceasta stă în cel rău, deci este a celui rău, adică a Diavolului: ,,Toată lumea zace în Cel Rău”(1Ioan5:19). Mai departe Sfântul Ioan vorbește despre oamenii ce sunt din Dumnezeu în antagonie cu oamenii ce sunt din Diavol și care aparțin lumii acesteia și nu Împărăției Cerurilor, de asemenea vorbește despre Duhul lui Dumnezeu și duhul lumii care nu este al lui Dumnezeu, ci al Diavolului: ,,Voi copilașilor, sînteți din Dumnezeu și le-ați biruit, pentru că Cel care este în voi este mai mare decît cel care este în lume. Ei sînt din lume; de aceea vorbesc ca din lume și lumea îi ascultă. Noi sîntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem duhul adevărului și duhul rătăcirii”(1Ioan4:4-6).
Chiar și în Epistola Apostolului Iacov întâlnim o distincție clară între lumea aceasta și Dumnezeu, mai mult decât atât, lumea aceasta este în vrăjmășie fățișă față de Dumnezeu și de împărăția Lui: ,,Suflete adultere, nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaș cu Dumnezeu”(Iacov4:4)
În Epistola Către Efeseni, Sfântul Apostol Pavel nu spune doar că lumea aceasta este rea, dar că timpul(și noțiunea de timp în sine) este rău: ,,Căci zilele sînt rele”(5:16). La fel Sfântul Apostol Ioan spune în Apocalipsă că timpul va fi abolit odată cu escatologia: ,,Timp nu va mai fi’’(Apocalipsa10:6). Timpul este apanajul căderii, este felul în care Diavolul încearcă să imite eternitatea și împărăția lui Dumnezeu după cum rezuma și Sfântul Irineu de Lyon doctrina gnosticilor: ,,Alături de cele pe care le-am spus până acum, ei declară că Demiurgul, dorind să imite infinitatea, eternitatea, imensitatea şi libertatea, care vin din Ogdoadă, mai mult decât toţi la un loc, prin aceasta el a devenit obiectul corupţiei, dovedindu-se impropriu să exprime permanenţa şi veşnicia, fapt pentru care a fost izgonit, din eternitate, în timp. Căzând în timp, el şi-a imaginat că anotimpurile şi anii aceştia mulţi imită, prin multitudinea lor, imensitatea. De aceea spun aceştia, că adevărul a fugit de el, Demiurgul urmând pe cele neadevărate şi pentru această raţiune, când se va plini vremea, munca sa se va sfârşi.’’(Sfântul Irineu de Lyon,,Împotriva ereziilor’’,Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,București,2016,carteaI,pag.110-111) Tot în această epistolă, Apostolul, ne spune că omenirea este moartă și că aici este tărâmul morții condus de Diavol: ,,Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării”(Efeseni2:1-2).
În Epistola Către Galateni, Sfântul Pavel ne spune că Mântuitorul prin jertfa Sa ne-a scos DIN ACEST VEAC RĂU: ,,Mântuitorul S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, CA SĂ NE SMULGĂ DIN ACEST VEAC RĂU, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl”(Galateni1:4). Dacă veacul este rău și lumea este rea, atucni este clar că lumea aceasta este a Diavolului și nu a lui Dumnezeu.
În A Doua Epistolă Către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel ne spune clar că cei ce nu au primit Evanghelia sunt orbiți de dumnezeul veacului acestuia și că ochii lor sunt acoperiți cu un văl(cel mai probabil vălul lui Moise) și gândurile lor nu pot să primească lumina Evangheliei: ,,Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, căci DUMNEZEUL VEACULUI ACESTUIA a orbit gândurile celor necredincioși, ca lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei”(2Corinteni4:3-4). Iar în altă parte explică același Apostol: ,,Și nu facem ca Moise, care își punea un văl peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și ațintească ochii asupra sfârșitului a ceea ce este desființat. Dar gîndurile lor au fost întunecate, căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, același văl rămîne neridicat, fiindcă vălul este desființat de în Mântuitorul”(2Corinteni3:13-14).
În Epistola Către Romani, Sfântul Apostol Pavel ne sfătuiește să nu ne conformăm acestui veac, ceea ce înseamnă că acest veac nu este bun și că lumea aceasta nu este bună: ,,Să nu vă conformați veacului acestuia”(Romani12:2).
În Evanghelia Sfântului Apostol Ioan se face o referire clară la ,,prințul lumii acesteia” ceea ce înseamnă că această lume este sub stăpânirea Satanei, căci prințul lumii acesteia nu poate fi decât Diavolul. Diavolul și lumea întreagă, aflată sub stăpânirea sa, vor fi dovediți vinovați și demni de pedeapsă atunci când Mângâietorul vine, ceea ce înseamnă că doar cel ce Îl primește pe Mângâietorul(Duhul Sfânt) primește putința de a descoperi că lumea aceasta nu este bună și că nu este de la Dumnezeu: ,,Și când va veni Mângâietorul, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, dreptatea și judecata. În ce privește păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce privește dreptatea: fiindcă Mă duc la Tatăl și nu Mă veți mai vedea; în ce privește judecata: fiindcă prințul lumii acesteia este judecat”(Ioan16:8-11).
Mântuitorul spune clar că lumea aceasta Îl urăște pe Dumnezeu și că lumea iubește doar ce este al ei(al lumii), de unde rezultă clar că lumea aceasta nu doar că nu este făcută de Dumnezeu, dar Îi este chiar vrăjmașă, iar cine e din lume nu e din Dumnezeu: ,,Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urît înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sînteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea lumea vă urăște”(Ioan15:18-19). Aici avem o dovadă clară de anticosmism. Iar că există un dumnezeu al lumii acesteia ce nu are nimic în comun cu Dumnezeul creștinilor o spune chiar Mântuitorul în Evanghelia după Ioan: ,,Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine prințul lumii și el n-are nimic în Mine”(Ioan14:30). Mântuitorul ne spune clar că a venit ca lumină pentru lumea ce stă în întuneric, dar dacă lumea este făcută de Dumnezeu care e Lumină atunci cum ar sta lumea în întuneric? Este clar că Dumnezeu care este Lumină nu putea să creeze o lume a întunericului, doar Diavolul putea forma o astfel de lume a tenebrelor adânci: ,,Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine SĂ NU RĂMÂNĂ ÎN ÎNTUNERIC”(Ioan12:46). O altă antiteză ce ne arată că Mântuitorul este din altă lume, iar lumea aceasta nu este de la Dumnezeu, este următoarea: ,,Voi sunteți din cele de jos, le-a zis Mântuitorul; Eu sînt de sus. Voi sînteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta”(Ioan8:23).
Mântuitorul spune și cu subiect și predicat că lucrările lumii acesteia sunt rele: ,,Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele”(Ioan7:7). Ioan Petru Culianu rezumă foarte bine, după Tertulian, concepția lui Marcion pe baza parabolei cu cei doi pomi prin care este întărit și mai mult anticosmismul: ,,Punctul de plecare al speculațiilor lui Marcion este teodiceea, întrebarea Unde malum?(Tert.Adv.M.I2). Răspunsul îi este dat de parabola celor doi arbori la Luca, 6,43 : copacul bun nu poate da fructe rele, nici cel rău fructe bune. Aceasta înseamnă că Binele este separat de Rău(poziție dualistă). Și de vreme ce în Isaia45,7 Creatorul afirmă că este autorul Luminii și al Întunericului, al Binelui și al Răului, Marcion trage concluzia că acest Dumnezeu nu poate să fie decât copacul cel rău(I2)”(Ioan Petru Culianu,,Gnozele dualiste ale Occidentului”Editura Nemira,1995,pag.181). Interpretarea lui Marcion este întărită chiar de Evanghelie care spune despre Dumnezeul creștinilor că TOATE LE FACE BINE și NIMIC NU FACE RĂU: ,,Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: TOATE LE FACE BINE”(Marcu7:37). Cineva ar putea să contraargumenteze și să spună că și dumnezeul/dumnezeii din Vechiul testament a făcut toate lucrurile bune, căci așa scrie în Geneză: ,,Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și toate erau foarte bune”(Geneza1:31). Aici avem, din păcate, o altă falsificare a Scripturii, căci Sfântul Vasile cel Mare cunoștea și folosea o variantă a Bibiliei în care peste tot unde scrie în Geneză că lucrurile create erau bune(cum apare în Bibliile noastre) la Sfântul Vasile cel Mare apare că toate erau FRUMOASE și nu ,,bune” așa cum apare în toate Bibliile din limba română de care dispunem: ,,Și a văzut Dumnezeu că lumina este frumoasă(Fac.1,4). Ce laudă vrednică am mai putea aduce noi luminii, când ne-a luat-o înainte mărturia Creatorului, că lumina este frumoasă! La noi, oamenii, rațiunea noastră lasă ochii să judece frumosul și nu spune altceva decât atâta cât mărturisește simțul văzului”(Sfântul Vasile cel Mare,,Hexaemeron”,Tipărită cu binecuvântarea Î.P.S IOAN ARHIEPISCOP al COVASNEI ȘI HARGHITEI,pag.49-50). Pentru Platon și pentru evrei există echivalența aceasta: frumos=bine=adevăr, dar în creștinism nu există această echivalență, căci Mântuitorul le reproșa evreilor că ei se curăță doar pe dinafară ca să arate bine, dar rămân murdari în continuare pe dinăuntru: ,,Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie”(Matei23:25),,Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia”(Matei23:27). În creștinism frumos nu este egal cu bine.
În Evanghelia după Luca, Mântuitorul ne spune clar că această lume trebuie să fie urâtă de către cei ce vor să intre în Împărăția Cerurilor, iar aceasta este o dovadă clară de anticosmism: ,,Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe soția sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu”(Luca14:26).
O altă dovadă clară de anticosmism și în același timp o confirmare a faptului că lumea aceasta este de la Diavol întâlnim în explicația pildei grâului și a neghinei. Dumnezeu nu a creat niciodată oameni, ci doar îngeri, oameni am devenit prin cădere, căci viața aceasta provine din somnul lui Adam: ,,Și omul a pus soției sale numele Eva(Adică: Viață)”(Geneza3:20). Amănuntul acesta este foarte important pentru că se petrece după cădere. Adam o numește pe Eva, după cădere, viață. Cu alte cuvinte, după cădere, o avem pe Eva care înseamnă viață. De unde a fost luată această Eva(Viața)? Din somnul lui Adam: ,,Atunci Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om și omul a adormit; și El a luat o coastă/aripă de-a lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta/aripa pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a clădit o femeie și a adus-o la om”(Geneza2:21-22). Din somnul adânc al lui Adam, deci din moarte(căci somnul adânc este un simbol al morții la fel ca în cazul fetiței lui Iair), a fost luată viața(Eva) și a fost adusă la om. Cu alte cuvinte, viața aceasta pe care o trăim noi oamenii aici este un somn adânc, este moarte. Dumnezeu a creat Împărăția Cerurilor, dar când îngerii au căzut AU FORMAT(și nu creat, căci așa cum învață sfinții părinți ai Ortodoxiei, Diavolul NU ESTE CREATOR) lumea aceasta care este bine ȘI rău, lumină ȘI întuneric, după cum este scris în Isaia: ,,Formând lumina şi creând întunericul, aducând prosperitate şi creând întristarea: Eu, Domnul fac toate aceste lucruri”(Isaia45:7-8),,Iată, ţi-am pus azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul”(Deuteronom30:15),,Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul”(Deuteronom30:19). Sfântul Nicolae Velimirovici explică foarte bine faptul că acolo unde vorbim de lumină ȘI întuneric, bine ȘI rău, este clar că vorbim de mai mulți dumnezei: ,,Oriunde s-a crezut în păgânism că răul este în Dumnezeu şi de la Dumnezeu, acolo s-a închipuit neapărat că sunt mai mulţi dumnezei şi că este o luptă între ei. Căci nimeni din cei ce cugetă că în Dumnezeu şi de la Dumnezeu sunt binele, şi răul, nu poate crede într-un singur Dumnezeu (…) Bine şi rău, şi nu doar bine; viaţă şi moarte, şi nu doar viaţă; binecuvântare şi blestem, şi nu doar binecuvântare; într-un cuvânt, Dumnezeu şi satana, şi nu doar Dumnezeu. În această împrejurare, poporul crede în mai mulţi dumnezei, nu în unul singur… Pentru că fie un om, fie un popor care crede în puterea răului şi în puterea binelui, în tovărăşia cu răul şi în legătura cu binele, nu se închină la un Dumnezeu, ci mai multora. Aceasta din pricină că răul nu poate sta laolaltă cu binele, ci întotdeauna sunt osebite, despărţite precum apa şi uleiul. Când se întâlnesc, îndată se despart. Când se unesc, îndată se separă”(Sfântul Nicolae Velimirovici,,Prorociri despre vremurile noastre prin fereastra temniţei”Editura Predania,pag.160,161). Ceea ce spune aici Sfântul Nicolae Velimirovici este exact ceea ce credea și Marcion, este exact aceeași interpretare cu caracter de anticosmism. Lumea aceasta a noastră, a oamenilor, a fost făcută de șapte îngeri(căpeteniile celor șapte legiuni de îngeri ce au căzut cu Lucifer care este dintre cei șapte): ,,Lumea şi toate cele ce sunt în ea au fost făcute de şapte dintre îngeri (…) Dumnezeul iudeilor este unul dintre îngeri’’(Sfântul Irineu de Lyon,,Împotriva ereziilor’’,Cartea I,Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă,2016,pag.129,130),,Este dintre cei șapte și merge la pierzare”(Apocalipsa17:11). Toate aceste lucruri apar în pilda grâului și a neghinei pentru cine dorește să înțeleagă: ,,Împărăția cerurilor a fost asemănată cu un om care a semănat sămînță bună în țarina lui. DAR, ÎN TIMP CE OAMENII DORMEAU, A VENIT VRĂJMAȘUL lui, a semănat neghină între grîu și a plecat. Dar cînd paiul a crescut și a făcut rod, a apărut și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: Domnule, n-ai semănat sămînță bună în țarina ta? De unde are, dar, neghină? Mântuitorul le-a zis: Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta. Și robii i-au zis: Vrei, deci, să mergem s-o smulgem? Nu, le-a zis Mântuitorul ca nu cumva, culegînd neghina, să smulgeți și grîul împreună cu ea. Lăsați-le să crească împreună pînă la seceriș; și la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: Culegeți întîi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grîul strîngeți-l în grînarul meu”(Matei13:24-30). Mântuitorul explică pilda aceasta în următorul fel: ,,Cel care seamănă sămînța bună este Fiul Omului. Țarina este lumea; sămînța bună sînt fiii împărăției; neghina sînt fiii Celui Rău. Vrăjmașul care a semănat-o este Diavolul; secerișul este sfîrșitul veacului; secerătorii sînt îngerii”(Matei13:37-39).
Credem că am dovedit suficient prezența anticosmismului în Noul Testament. Lumea aceasta a oamenilor nu este bună și nu este de la Dumnezeu. Acum putem trece să dovedim că și antisomatismul este prezent în învățătura primară a Bisericii. Trupul acesta de carne este rău. Dumnezeu nu a făcut trupuri de carne, ci starea originară era aceea a îngerilor. Când îngerii au căzut și trupurile lor au primit ,,haine de piele”, după cum este scris: ,,Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și soției lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele”(Geneza3:21). Repetăm faptul că Gnoza consideră pe bună dreptate că divinitatea Vechiului Testament este Diavolul sau Demiurgul. Cu alte cuvinte, conform exegezei gnostice, Diavolul i-a îmbrăcat pe îngerii căzuți cu el în ,,haine de piele”, adică corpurile acestea de carne. Această interpretare a gnosticilor este întărită de traducerea aramaică a Legii, TARGUMUL LUI IONATAN BEN UZZIEL, unde întâlnim o completare ce nu se regăsește în Bibliile noastre, dar pe care noi o considerăm autentincă. E clar că cinvea ,,și-a băgat coada” în versiunile oficiale ale Bibliei pe care le folosim noi astăzi și a modificat textele într-o manieră favorabilă iudaismului. Targumul dă dreptate interpretării gnosticilor pentru că spune că hainele cu care au fost îmbrăcați oamenii sunt HAINE DIN PIELE DE ȘARPE: ,,And the Lord God made to Adam and to his wife vestures of honour from the skin of the serpent, which he had cast from him, upon the skin of their flesh, instead of that adornment which had been cast away; and He clothed them”(Targum Geneza3:22 https://www.sefaria.org/Targum_Jonathan_on_Genesis.3.21?lang=bi).
În Epistola către Evrei, Sfântul Apostol Pavel explică foarte clar de ce Mântuitorul a luat forma noastră, a oamenilor și a devenit om cu adevărat ÎNAFARĂ DE PĂCAT(subliniem acest aspect deosebit de important, Mântuitorul nu a fost EXACT ca noi, ci a fost ca noi, dar FĂRĂ PĂCAT), căci cele care erau pierdute și sub puterea Diavolului erau TRUPUL și MINTEA oamenilor și acestea trebuiau răscumpărate: ,,Astfel, deoarece copiii sînt părtași sîngelui și cărnii, tot așa și Mântuitorul a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul și să elibereze pe toți aceia care, PRIN FRICA MORȚII, erau supuși robiei toată viața lor”(Evrei2:14-15).
În Epistola către Galateni, Sfântul Apostol Pavel vorbește în mod fățiș de antigonia dintre trup și spirit. Aici Apostolul reia, cumva, ceea ce spunea Mântuitorul în Evanghelie și anume faptul că dacă mintea(ochiul) este curată, atunci tot trupul este curat: ,,Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat”(Luca11:34). Prin pierderea Duhului Sfânt trupul omului trage înspre pământ, în timp ce sufletul trage spre cer, dar când omul primește Duhul Sfânt și trupul și sufletul trag împreună spre cer: ,,Zic dar: umblați prin Duhul și nu veți împlini pofta firii păcătoase(sau pofta cărnii). Căci firea păcătoasă poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva firii păcătoase; și acestea sînt opuse unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați voi”(Galateni5:16-17).
În Epistola către Romani, Sfântul Apostol Pavel vorbește exact cum vor vorbi mai târziu și gnosticii despre trup ca despre un mormânt ce se luptă permanent în contra Duhului, vlăguind totodată puterile sufletului: ,,Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în carnea mea: pentru că voința este în mine, dar nu este puterea de a face binele. Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, iată ce fac! Și dacă ce nu vreau, aceea practic, nu mai sînt eu cel care face lucrul acesta , ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să practic binele, răul stă lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care luptă împotriva legii minții mele și mă ține rob LEGII PĂCATULUI CARE ESTE ÎN MĂDULARELE MELE. O, nenorocitul de mine! CINE MĂ VA SCĂPA DIN ACEST TRUP DE MOARTE?”(Romani7:18-24). Și continuă Apostolul: ,,Dacă trăiți potrivit firii păcătoase, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi”(Romani8:13).
În Evanghelia după Ioan întâlnim aceeași opoziție între trup(carne) și Duh: ,,Ce este născut din carne este carne: și ce este născut din Duh este duh”(Ioan3:6). În altă parte Mântuitorul ne spune că trupul nu este bun de nimic și că Duhul este cel care dă viața: ,,Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le spune Eu sînt duh și sînt viață”(Ioan6:63). În Evanghelia după Marcu, Mântuitorul spune, de asemenea, că duhul este plin de râvnă pentru cele cerești, dar trupul este neputincios: ,,Duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios”(Marcu14:38).
În Evanghelia după Matei, Mântuitorul, ne spune că descoperirea nu se poate face de către carne(trup), ci că Dumnezeu descoperă cui voiește, iar acest lucru înseamnă că trupul nu este demn de descoperirea lui Dumnezeu, deci nu este de la Dumnezeu: ,,Și Simon Petru, răspunzând, a zis: Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Și Mântuitorul, răspunzând i-a zis: Ferice de tine, Simon, fiul lui Iona, fiindcă NU CARNEA ȘI SÂNGELE ȚI-AU DESCOPERIT lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”(Matei:16:16-17).
În ceea ce privește ultima caracteristică principală a Gnozei, ascetismul, nu vom insista foarte mult, căci pe acest subiect există deja extrem de multe studii și prezența acestuia a fost suficient de mult reliefată de către teologi și cercetători în Noul Testament. Ne vom îndrepta adenția numai asupra câtorva pasaje pe care le considerăm mai importante.
În Noul Testament, ascetismul nu se reduce doar la partea sa exterioară, cum ar fi postul, adică înfrânarea de la apă și mâncare, ci ajunge până acolo încât firea noastră pământeană este răstignită, iar mintea este îndreptată exclusiv spre împărăția cerurilor: ,,Dar cei care sînt ai Mântuitorului și-au răstignit firea păcătoasă cu patimile și cu poftele ei”(Galateni5:24).
Dacă în Vechiul Testament, înfrânarea era legată, cel mai adesea, de bucate, unele fiind interzise, iar altele permise, în Noul Testament, înfrânarea de la bucate nu este importantă, ci importantă este înfrânarea de la păcate și de la gândurile spurcate: ,,Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul sfânt”(Romani14:17),,Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om”(Matei15:11),,Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om”(Matei15:17-20),,Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Matei4:4). Dacă în Vechiul Testament procreația era privită ca o poruncă, iar rabinii și astăzi o consideră o poruncă a Legii: ,,Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: Fiți roditori, înmulțiți-vă, umpleți pământul”(Geneze1:28), în Noul Testament, ascetismul, înfrânarea, trebuie să se răsfrângă asupra întregii noastre firi pământești, deci și asupra procreației. Practic ascetismul merge până într-acolo încât omul trebuie să-i facă concurență îngerului, omul trebuie să fie asemenea unui înger: ,,Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer”(Matei22:30),,Bine este pentru om să nu se atingă de femeie”(1Corinteni7:1). Mântuitorul în Evanghelie face o disticție clară între învățătura Vechiului Testament și învățătura Sa, astfel că și din următoarele versete ne putem da seama că Vechiul și Noul Testament nu învață același lucru și nici nu au același Dumnezeu: ,,Aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu săvârşeşti adulter. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui”(Matei5:27-28). Mântuitorul spune clar ,,Ați auzit CĂ S-A ZIS celor de demult” și nu ,,Știți CĂ V-AM ZIS” sau ,,Tatăl Meu a zis părinților voștri”, etc., de unde rezultă în mod clar că nu Mântuitorul și nu Tatăl a dat Legea iudeilor. De asemenea Mântuitorul prin acel ,,Eu ÎNSĂ vă spun” pune o antiteză între învățătura trecută și învățătura Sa. Ceea ce învăța Mântuitorul era diferit și în opoziție vădită cu ceea ce învățau rabinii și Legea lor.
Din cele prezentate mai sus credem că putem afirma cu tărie că Gnoza, în cele trei caracteristici principale ale sale(anticosmism, antisomatism și ascetism), s-a născut odată cu creștinismul și că este învățătura primară a Bisericii. Gnoza nu este erezie, ci este învățătura ortodoxă a Bisericii primare. Creștinii primelor secole doreau cu ardoare Împărăția Cerurilor și, asemenea Sfântului Apostol Pavel, toate cele ale pământului le priveau ca pe gunoaie: ,,nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti”(Filipeni3:3),,Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Mântuitorul să dobândesc”(Filipeni3:8).

Comments are closed.