Gala Galaction este scriitorul teleormănean care a tradus Biblia
Gala Galaction a fost un stângist fanatic după ce a pactizat cu dictatura lui Carol al II-lea. Comuniștii l-au recompensat. A murit singur, după o congestie cerebrală, în pat.
Gala Galaction (pseudonim literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman, România – d. 8 martie 1961, București, România) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu) și activist de stânga.
În 1947 a fost ales membru titular al Academiei Române.
S-a născut la data de 16 aprilie 1879, în familia arendașului Nicolae Pișculescu, care era căsătorit cu Chiriachia Ostreanu, fiica unui preot din Roșiorii de Vede.
A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, Universitatea din București (1898-1899), pe care le-a abandonat în favoarea celor de la Facultatea de Teologie (1899-1903). Și-a continuat studiile la Cernăuți, unde a obținut doctoratul în teologie în 1909.
În 1922, este hirotonit preot și, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chișinău. În perioada interbelică desfășoară o susținută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, și editează revistele „Cronica” și „Spicul”, care apar în perioada 1915-1918.
Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).
Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu preotul prof. Vasile Radu).
După ce a fost în tinerețe discipolul filosofului marxist Constantin Dobrogeanu-Gherea, a devenit un adept al poporanismului și al socialismului, tendințe care l-au stabilit ca o figură importantă a aripii stângi din spectrul politic român. Remarcat pentru critica represiunii violente a răscoalei țăranilor români din 1907, a devenit curând un jurnalist activ.
Cu ajutorul lui Tudor Arghezi a editat revistele Cronica și Spicul care au apărut în timpul primului război mondial. Ca și Tudor Arghezi, și-a manifestat simpatia față de Puterile Centrale și a rămas în București sub ocupația germană, colaborând cu noile autorități.
În cele din urmă, Galaction a întâmpinat favorabil noua atmosferă politică, introdusă în România de Revoluția din Rusia, apoi activitățile Partidului Socialist din România, precum și grevele din 1918-1919. În aceeași vreme a devenit un apărător înverșunat al mișcării muncitorești. După război s-a împrietenit cu Nicolae Tonitza, pictor și ilustrator al ziarelor socialiste, care a realizat coperta culegerii de eseuri a lui Galaction O lume nouă și i-a pictat portretul cu titlul “Omul lumii noi”.
În perioada interbelică, Galaction a scris mai multe studii, articole și comentarii asupra Noului Testament, precum și o traducere remarcată a Neguțătorului din Veneția de William Shakespeare. A contribuit cu articole la revistele Viața Românească, Adevărul și Sămănătorul. În anul 1936 a fost subiectul unui denunț pentru „activități comuniste” și legături cu Cominternul, pe care le-a respins ca fiind calomnii.
Între anii 1938-1940, Galaction precum și alte personaje ale stângii socialiste (între care Petre Andrei, Mihai Ralea, Ioan Flueraș și Mihail Ghelmegeanu) au colaborat cu regimul corporatist dirijat de regele Carol al II-lea și cu Frontul Renașterii Naționale, pentru a combate influența fascistă a Mișcării Legionare.
Căderea lui Carol al II-lea și instaurarea Statului Național Legionar sub Garda de Fier a antrenat retragerea lui Gala Galaction din viața publică, prelungită după Rebeliunea legionară și începutul dictaturii lui Ion Antonescu.
În anul 1944, după ce prin Actul de la 23 August, Antonescu a fost destituit și arestat și a avut loc ruperea colaborării României cu Puterile Axei și instaurarea influenței Uniunii Sovietice, Galaction și-a exprimat entuziasmul. În curând, Galaction a început colaborarea cu Partidul Comunist din România și organizațiile sale.
După 1944, este prezent în viața literară sau politică, este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948 – 1952 și primește Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954. A fost ales membru titular al Academiei Române (în 1947)..
A călătorit în Țara Sfântă, în Ungaria, Italia, Grecia, Egipt.
După o congestie cerebrală, și-a petrecut ultimii ani de viață imobilizat în pat.
