Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Apocalipsa lui Ioan, partea a III-a

Postat: 18 January, 2011, Scris de Ioan

VIII

1. Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut acolo, în cer, o tăcere de aproape o jumătate de ceas.
2. Şi am văzut atunci pe cei şapte îngeri de lumină care stau înaintea lui IISUS HRISTOS că li s-au dat şapte trâmbiţe.
3. Apoi a venit un alt înger de lumină, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă drept jertfă lui DUMNEZEU, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie al lui IISUS HRISTOS.
4. Fumul de tămâie s-a ridicat atunci din mâna îngerului înaintea lui IISUS HRISTOS, împreună cu rugăciunile sfinţilor care erau adresate Lui şi lui DUMNEZEU.
5. Apoi îngerul de lumină a luat cădelniţa, a umplut-o cu foc din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi imediat după aceea s-au stârnit pe pământ tunete, glasuri, fulgere şi a fost un mare cutremur pe pământ.
6. Şi cei şapte îngeri de lumină care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit atunci să sune din ele. Cititi mai departe »

Apocalipsa lui Ioan, partea a IV-a

Postat: 18 January, 2011, Scris de Ioan

XII

1. În cer s-a arătat apoi un semn mare: a apărut o femeie foarte frumoasă învăluită într-o lumină alb strălucitoare ca soarele, care avea luna sub picioare şi o cunună de douăsprezece stele pe cap.
2. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.
3. În cer s-a mai arătat tot atunci un alt semn: iată s-a văzut cum a apărut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne şi care avea şapte cununi împărăteşti pe cele şapte capete.
4. Cu coada trăgea după el cam a treia parte dintre stelele cerului şi le arunca (puterea acestora) pe pământ.
Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul când ea îl va naşte.
5. Ea a născut un fiu care era un copil de parte bărbătească. Am înţeles că el are să cârmuiască cu putere de la DUMNEZEU toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost apoi răpit şi dus la Domnul nostru IISUS HRISTOS lângă scaunul Lui de domnie. Cititi mai departe »

Apocalipsa lui Ioan, partea a V-a

Postat: 18 January, 2011, Scris de Ioan

1. Şi apoi am auzit un glas puternic care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: “Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”
2. Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi atunci o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.
3. Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut roşie precum sângele; ea era ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie şi tot ce era în mare [POLUAREA ÎN EXTINDERE LA CARE ASISTĂM CU TOŢII ÎN PREZENT ESTE ANTICIPATĂ AICI n.t.].
4. Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut precum sângele [POLUAREA n.t.].
5. Şi am auzit atunci pe îngerul apelor zicând: “Drept eşti Tu, Doamne DUMNEZEULE, care eşti şi care erai! Tu ai judecat şi ai socotit că este necesar să se facă în felul acesta pentru că eşti Sfânt.
6. Fiindca aceşti oameni au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi tu să bea sânge. Şi ei sunt vrednici să fie răsplătiţi astfel după faptele lor.”
7. Şi am auzit altarul zicând: “Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sunt întotdeauna judecăţile Tale!” Cititi mai departe »

Apocalipsa lui Ioan, partea a VI-a

Postat: 18 January, 2011, Scris de Ioan

XX

1. Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger al lui Dumnezeu, care ţinea în mână cheia Adâncului (infernului) şi un lanţ mare.
2. El a pus apoi mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana şi l-a legat pentru o mie de ani.
3. L-a aruncat după aceea în Adânc (Infern), l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele şi să ispiteasca neamurile, pâna se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, balaurul (Satana) va trebui din nou dezlegat dar pentru puţină vreme.
4. Şi am văzut apoi ca nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat (făcut) judecata. Şi am văzut atunci sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Iisus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi de asemenea sufletele celor neabătuţi (dârji) care nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi care nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Şi am văzut cum toţi aceştia au înviat şi au împărăţit împreună cu Hristos o mie de ani.
5. Cei morţi n-au înviat pană nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.
6. Preafericiţii (cei care au atins starea de desăvârşire a Îndumnezeirii) şi sfinţii sunt cei ce au parte de întâia Înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere (atingerea stării de NEMURIRE); toţi aceştia vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi împreuna cu El o mie de ani. Cititi mai departe »

Minunile Parintelui Arsenie Boca, “Biciul lui Dumnezeu”. Marturii. FOTO inedita cu studentul Arsenie Boca. 100 de ani de la nasterea Sfantului Ardealului

Postat: 18 January, 2011, Scris de admin

Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 din părinţi creştini ortodocşi, Iosif şi Creştina în satul Vaţa de Sus din Ţara Zarandului, în partea de sud a Munţilor Apuseni, sat ce aparţine comunei Vaţa de Jos. Aceştia au dat fiului lor numele de Zian Vălean. Zian, un nume rar, vine probabil de la Sânzian, ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorită la 24 iunie, se scrie in biografia Parintelui publicata de Fundatia Arsenie Boca.

Tânărul Zian Boca (foto) se remarcă repede între colegii săi prin seriozitate şi aptitudini deosebite, printr-o viaţă ascetică şi trăire religioasă, care-i vor atrage numele de Sfântul, dar nu în ironie, ci bazat pe virtuţile şi capacităţile sale. Teza de licenţă la Academia Teologică rezuma strădaniile sale spre desăvârşirea interioară a omului şi purta titlul: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”. Mai tarziu, viata, faptele si moartea Parintelui aveau sa-i implineasca numele de Sfantul Ardealului, dupa cum puteti citi mai jos. Cititi mai departe »

Ziua Parintelui Staniloae. TEOLOGIE ŞI VIAŢĂ: De ce suntem ortodocşi. Dovada înrudirii noastre, a tracilor, cu romanii, este în Biblie

Postat: 18 January, 2011, Scris de admin

Ortodoxia ne-a menţinut ca un neam unitar şi deosebit, cu un rol important între popoarele din Orient şi Occident. Ea ne-a dat puterea să ne apărăm fiinţa faţă de îndelungata ofensivă otomană, constituind un zid de apărare şi pentru popoarele din Occident, deşi, pe de altă parte, ne-a ajutat să ne apărăm fiinţa şi faţă de unele din popoarele vecine din Occident. Am apărat prin ea poarta Occidentului în faţa avalanşei otomane, dar ne-a fost şi o poartă care ne-a apărat de pofta de stăpânire şi de nimicire a unor popoare din Occident. Ne-am apărat, prin Ortodoxie, fiinţa noastră din partea navalei prelungite a otomanilor, dar şi din partea unor popoare din Occident, ajutându-ne să avem şi un rol în apărarea Occidentului. Cititi mai departe »