Aşezarea antică Şivta din sudul Israelului a fost recent în atenţia presei când arheologii au descoperit o pictură care ilustra botezul lui Iisus Hristos, cea mai veche reprezentare cunoscută în Israel. Acum, cercetătorii au găsit aproximativ 140 de artefacte pierdute din acelaşi sat într-o arhivă din Ierusalim, uitată timp de 80 de ani.
Artefactele din Şivta au fost redescoperite anul trecut, după ce experţii au investigat o scrisoare de la un oficial al vămii cu privire la o valiză „pierdută şi găsită” lăsată la portul din Haifa, în 1938, scrie Live Science.
Cercetătorii au descoperit că aceasta era plină cu mici obiecte de la excavaţiile arheologice din Şivta, desfăşurate în anii ’30. Au urmărit conţinutul până la o arhivă de muzeu din Ierusalim, găsind că artefactele au fost neglijate timp de decenii.
Colecţia, formată din bijuterii, balamale de uşă, cuie, piese de sticlă, obiecte din os, fildeş şi lemn şi bucăţi de vase din lut inscripţionate în arabă şi greacă, este acum expusă la Muzeul Hecht de la Universitatea Haifa.

O scrisoare despre Dumnezeu şi Constituţie, scrisă de către George Washington, primul preşedinte al Statelor Unite, va fi scoasă la licitaţie după ce s-a aflat timp de decenii într-o colecţie privată.
Scrisoarea datată cu 7 septembrie 1788 îi este adresată avocatului Richard Peters, delegat de Pennsylvania la Congresul Continental (Congresul din Philadelphia) din 1782 – 1783. În aceasta, cel care va fi primul preşedinte al SUA, între 1789 – 1797, îi mulţumea lui Dumnezeu pentru ratificarea Constituţiei Statelor Unite, document ce fusese redactat în Philadelphia cu un an înainte.
Scrisă la o săpămână după ce Washington i-a spus lui Alexander Hamilton, primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, că ar accepta o propunere de a deveni preşedinte, scrisoarea a fost trimisă într-un moment în care Constituţia era atacată. Unele state doreau organizarea unei a doua convenţii care ar fi putut submina Constituţia ce fusese semnată de 39 dintre cei 55 de delegaţi la convenţia din 17 septembrie 1787.

Inscripţiile făcute de „vrăjitoare” au fost descoperite într-o peşteră aflată între Nottinghamshire şi Derbyshire. Savanţii au speculat că semnele sunt un avertisment aflate la „intrarea în Iad”, potrivit BBC.
Cercetătorii au precizat că semnele au fost făcute între secolele XVII – XVIII în trecătoarea din calcar numită ”Creswell Crags”. Peştera în care au fost descoperite se află în Nottinghamshire şi este probabil cea mai mare „colecţie” de acest fel găsită vreodată în Marea Britanie. Inscripţiile „apotropaice” – care au putere magică, sunt făcute la intrarea în peşteră pentru a alunga „spiritele rele” care vin din „lumea de-apoi”, scrie Mediafax.
Iniţial, experţii le-au considerat graffiti, dar acum au fost reclasificate.

O cercetare a experţilor de la Pew Research Center a inclus analiza unor date de chestionar care provin din câteva zeci de ţări, în care se compară stilurile de viaţă ale oamenilor religioşi şi ale celor non-religioşi. S-a constatat că cei care participă activ la serviciile religioase duc o viaţă mai fericită.
Per total, cercetătorii au găsit că persoanele religioase tind să fie mai fericite, deşi nu sunt neapărat mai sănătoase, scrie Daily Mail.
Astfel, deşi legătura dintre religie şi sănătate nu a fost clară, descoperirile indică faptul că fericirea mărturisită în chestionare este mai mare la cei religioşi.
Studiul a împărţit participarea religioasă în trei categorii: religioşii practicanţi (participarea regulată la activităţi religioase), religioşii nepracticanţi (frecventează rar serviciile religioase) şi cei nereligioşi (care nu se identifică cu nicio religie).

Cu secole în urmă, teologul şi filosoful german Gottfried Wilhelm Leibniz folosea pentru prima dată termenul „teodicee”
– „justificarea lui Dumnezeu”. Prin teodicee, Leibniz se referea la realitatea ultimă a justificării, o dată pentru totdeauna, a lui Dumnezeu şi a tuturor căilor Lui înaintea întregului univers.

Ca termen ştiinţific, teodiceea desemnează astăzi toate încercările de a reconcilia existenţa răului şi a suferinţei în lume cu ideea că Dumnezeu este sfânt, omnipotent, omniscient şi etern iubitor. Dacă am respinge chiar și numai unul dintre aceste atribute esenţiale ale lui Dumnezeu, nu am mai avea nevoie de teodicee. De asemenea, pledoaria teodiceei se transformă dramatic dacă cineva nu se apropie suficient de atent şi nu înţelege absolutul acestor atribute, transcendenţa şi imanenţa lor. Din aceste motive este vital să ne asigurăm, înainte de orice altceva, că înţelegem corect caracterul moral şi atributele lui Dumnezeu. Cititi mai departe »

Musulmanii din toată lumea postesc într-un mod propriu o dată pe an, indiferent de ritul din care fac parte.
Postul islamic este obligatoriu pentru toţi credincioşii şi are loc în luna Ramadanului, cea de-a noua lună a anului conform calendarului lunar de care ţin cont musulmanii. Postul se ţine doar de la răsăritul la apusul soarelui, înterval de timp în care credincioşii nu au voie să bea şi să mănânce absolut nimic. Însă odată cu apusul soarelui, până dimineaţa la răsăritul astrului zilei, credincioşiii au voie să mănânce şi să bea fără nicio restricţie.
Păstrarea postului de Ramadan este o poruncă stipulată şi în Coran, cartea sfântă a tuturor musulmanilor. Astfel, în capitolul 5, versetul 183 din Coran stă scris că: „V-a fost statornicit vouă Postul şi oricare dintre voi care este prezent în această lună să o ţină de Post”. Cititi mai departe »

1. Dezbinarea geopolitică

S-ar putea ca unii să se indigneze pentru faptul că noi vorbim despre Ucraina ca despre o țară scindată, dar termenul nu ne aparține. L-a utilizat renumitul politolog American S. P. Huntington, în lucrarea sa celebră „Ciocnirea civilizațiilor” (The Clash of Civilizations, 1996), numind unele state, fosta Iugoslavie, Turcia sau Ucraina de exemplu, „state sfâșiate” (states torn), adică state situate pe zona de interferență a două civilizații diferite și divizate între acestea [1].

Pentru a slăbi și mai tare aceste state, pentru a duce „sfâșierea” în astfel de state până în pragul războiului civil, SUA au aplicat de fiecare dată un scenariu extrem de simplu [2]. De exemplu se ia o ţară în care SUA urmăresc anumite interese și doresc să opereze o schimbare de regim, eventual să aducă la vârf o conducere pro-americană. Aici se finanţează masiv o opoziţie bezmetică și vehementă, insensibilă la argumente raţionale, şi se intervine de regulă într-un moment electoral. Cititi mai departe »