Legenda călărețului antipatic
Ce se-ntîmplă? Un nelegiuit pe nume Butch Cavendish e Satana-n ciocate. Omoară oameni nevinovați și le mănîncă, pur și simplu, inima. Pe urmele lui pleacă un tocilar cu facultate (de Drept), care ulterior va deveni legendarul Călăreț Singuratic, și un indian țicnit, care nu devine, pentru că deja este. Firește, Cavendish e băgat în niște mînării la nivel înalt, care implică o mină de argint și o cale ferată capabilă să civilizeze, în sfîrșit, Vestul Sălbatic. Dar călărețul în speță (Armie Hammer) și pielea roșie în culpă (Johnny Depp) nu precupețesc nici un efort. În plus, sînt secondați, ocazional, de o matroană c-un picior de fildeș (Helena Bonham Carter). Caii aleargă, puștile trag, piciorul de fildeș trage și el, iar indienii mor pe capete (o picătură de realism social într-o mare de fantezism magic). Menționez că, la momentul oportun, are loc o apoteotică urmărire cu trenuri. Și că, exceptînd faptul că eroul aleargă spre antagonist cu un cal alb printr-un tren în mișcare, absolut nimic nu este altfel decît v-ați fi așteptat să fie.
Ca s-o lămurim: e vînzoleală mare pe ecran. Dar problema fundamentală a acestei pelicule* (despre care n-am avut nici o secundă pretenția că s-ar putea transforma într-un film) e că are efectul cinematografic al unui flacon de Diazepam. Exact aici a ajuns Johnny Depp. În acest punct terminus al celebrității, dincolo de care nu mai există decît decrepitudinea și Pirates of the Caribbean 5. Practic, atunci cînd copiii lui, doi la număr, nu vor să facă nani, din motive care țin de ADN-ul tumultuos al familiei, tati le poate pune liniștit Bluray-ul cu The Lone Ranger. Efectul e garantat, după primele 20 de minute din cele 149 ale producției.
Aparent, regizorul Gore Verbinski se bazează, dimpotrivă, pe adulții c-un creier foarte odihnit și c-un dezvoltat organ pentru așa numitele “comedii de acțiune”. La drept vorbind, Legenda călărețului singuratic ar fi ieșit semnificativ mai bine din mîna lui Jackie Chan, cu Jackie Chan în rolul indianului comanche diliu, dar foarte pontos și expert în arte marțiale. Există însă și un alt tip de spectator, care ar putea rezista pînă la genericul de final doar din curiozitatea masochistă de a vedea grozăvia în integralitatea ei somnolentă, dar permanent referențială. Asta pentru că Verbinski știe, totuși, ce face: un western (și-n fond mai făcuse unul: Rango). Așa că filmează în Monument Valley, unde călcaseră, apăsat, niște giganți precum John Ford (pentru The Searchers) și Sergio Leone (pentru Once Upon a Time in the West). Intenția e vădit omagială. Dar e ca și cum Mihai Bendeac ar vrea să-l omagieze pe Victor Rebengiuc imitîndu-i prestația din Pădurea spînzuraților.
Vă veți întreba, desigur, de ce Hollywood-ul insistă să vîre 250 de milioane de dolari în curul unui blockbuster Disney ale cărui coaie trebuie căutate exclusiv în poster (Hammer e scris la fel de mare ca Depp!). Răspunsul e simplu: pentru că deja s-au scos 120. Și, mă rog, de ce s-au scos? Pentru că, dintr-un motiv vecin cu pistolarii internați la “Alexandru Obregia”, oamenii vor încă să-l vadă pe Johnny Depp jucînd același personaj baroc – melanj aiuritor de bizarerie, abulie, șmecherie, tragedie, inadecvare, masculinitate și absurd. De data asta, Jack Sparow este Tonto. Indianul zdruncinat și decorativ, care merge c-o pasăre împăiată în cap, pe care, evident, o hrănește din cînd în cînd cu firimituri (Jackie Chan n-ar fi pierdut prilejul să facă, în plus, și niște bancuri despre reîncarnare). Efectul e la fel de căutat și scremut ca absolut toate glumițele baroce din scenariu. Și, mai ales, la fel de ratat ca masca de octogenar extraterestru a lui Depp – care în debutul peliculei e un exponat comanche smochinit într-o dioramă. Moment care amintește mai mult de machiajul ridicol al lui Leonardo DiCaprio în J. Edgar decît de Vestul Sălbatic unde se petrece acțiunea. Pe de altă parte, J. Edgar egal Clint Eastwood. Deci pe undeva se leagă.
* The Lone Ranger / Legenda călărețului singuratic (SUA, 2013). Regia: Gore Verbinski. Cu: Johnny Depp, Armie Hammer, Tom Wilkinson, Helena Bonham Carter.
Sursa: http://www.catavencii.ro/Legenda-calaretului-antipatic_0_8725.html
